Penultimul concert al ediţiei din acest an a Festivalului "Vară Magică", desfăşurat miercuri, 12 august, sub cupola Ateneului Român s-a aflat sub semnul corectitudinii. Pe scenă au urcat membrii Orchestrei Vieneze de Tineret, ansamblu format din studenţi cu vârste cuprinse între 18 şi 26 de ani. La pupitru s-a aflat dirijorul Herbert Bock, un muzician cu o vastă experienţă concertistică. Programul a fost unul ofertant şi a cuprins Suita Candide de Leonard Bernstein, o lucrare mult prea moale, având în vedere vivacitatea operei din care este desprinsă, Şapte cântece de Alban Berg şi Simfonia a IV-a de Gustav Mahler.

Cum spuneam, întregul eveniment s-a aflat sub semnul corectitudinii şi a unei temeri de a face anumite excese, excese care poate s-ar fi pretat în cazul anumitor opusuri. Deşi în mod clar simfonia mahleriană a fost cea mai importantă lucrare a serii, totuşi opusul lui Berg mi-a atras cel mai mult atenţia. Asta probabil şi fiindcă am avut ocazia să o vedem în plină desfăşurare pe soprana Ursula Langmayr, solista serii. Cu o cunoaştere intimă a textului muzical şi o afinitate clară pentru muzica germană a oferit publicului o interpretare bună. Fără a avea o voce foarte puternică (orchestra părea copleşitoare pe alocuri) a adus la viaţă în faţa publicului opusul vienez.

Atmosfera în sală s-a schimbat complet la final. Bisul ne-a adus parfum de bal vienez prin uvertura operetei "Liliacul" de Johann Strauss Fiul şi "Polca fierarului" de Johann Strauss. Publicul a gustat din plin spiritul acesta de concert de anul nou şi a aplaudat timp de minute în şir, astfel încât muzicienii au fost nevoiţi să iasă la rampă de mai multe ori.