Arhivă : Cronici Înapoi

Joseph Haydn, Bela Bartok și Leos Janacek în interpretarea Cvartetului Arcadia

Publicat: vineri, 29 Mai 2015 , ora 14.21
Marți 19 mai 2015, Centrul Național de Artă Tinerimea Română a găzduit un frumos și interesant concert cameral. Pe scenă a urcat Cvartetul clujean Arcadia, care, începând cu data de 1 mai a fost adoptat de insituția bucureșteană fiind în prezent unul dintre ansamblurile patronate de Tinerimea română. Grupul format din violoniștii Ana Torok și Răzvan Dumitru, violistul Traian Boală și violoncelistul Zsolt Torok a adus în fața publicului un program echilibrat care a prezentat o mai mare afinitate totuși către lucrări ale secolului al XX-lea. Totul a început cu cvartetul nr. 30 op. 33, celebra glumă a lui Joseph Haydn , care a constituit un tribut adus de către muzicieni părintelui cvartetului de coarde.

Cântat cu un spirit foarte galant, chiar am putut simți ceva din atmosfera vieneză a muzicii. Cum spun englezii, că esența umorului este timeing-ul. Gluma a funcționat fiindcă membrii grupului au dat dovadă de o sincronizare perfectă. După spiritul lejer al acestei lucrări mi-am pus desigur întrebarea: ce se va întâmpla în următoarele lucrări? Și adevărul erte că întreg Cvartetul Arcadia s-a comportat ca un cameleon stilistic. Cvartetul de coarde nr. 3 de Bela Bartok a adus instantaneu o stare de neliniște în sală.

Totul a fost în așa fel dozat, încât aerul ușor expresionist al lucrării să nu părăsească urechea audienței destul de mult timp, după ce lucrarea s-a încheiat. Finalul concertului a fost marcat de o pagină din creația unui autor cântat, din păcate, destul de rar pe la noi. Este vorba despre Leos Janacek și al său cvartet de coarde nr. 2. Cu subtitlul de Scrisori intime, lucrarea din 1928 , terminată de compozitor cu puțin înainte de moarte este ca un sipet de amintiri transpus în sonorități și stări. De la dragoste și până la ură, de la melancolie la dispreț, toate sentimentele și trăirile sunt prezente aici.

Muzicienii au găsit soluții bune pentru a le aduce la viață, fără a pica vreun moment în patosul dulceag al romantismului. Concertul a fost foarte bine primit de public. Publicul a fost prea mic. Un astfel de concert merita o sală plină. În orice caz, muzicienii au apreciat aplauzele entuziaste și au oferit la final un aranjament de coarde al dansurilor românești de Bela Bartok.

Interpretate cu mult patos și vivacitate, putem spune că artiștii au cântat de-au rupt pământul. Acesta să fi fost motivul întâmplărilor de-afară?


Reportaj realizat de Radu Mihalache