După lansarea celor 4 albume - Maria T, Possessed, Luminitza şi Angels and Insects - reeditate sub sigla Universal, care a avut loc la Librăriile Cărtureşti în data de 27 mai, Bălănescu Quartet ne-a oferit un spectacol multimedia joi, 28 mai 2015, la Clubul Fratelli din Capitală - Alexander Bălănescu şi James Shenton - viori, Katie Wilkinson - violă, Nick Holland - violoncel, invitat fiind Steve Arguelles - baterie şi percuţie şi Klaus Obermaier - artist vizual şi compozitor care a semnat alături de câteva piese şi amprenta imagistică a spectacolului "Maria T".

Desigur întregul spectacol a fost guvernat de prezenţa virtuală a Mariei Tănase, în sunet, imagine şi spirit. Muzica lui Alexandru Bălănescu a recreat prin mijloace proprii o haină modernă unui repertoriu născut în celula intimă a naţiei noastre, a oferit acestui simbol naţional nota de contemporaneitate, în sensul unui minimalism care ne duce cu gândul la experienţele lui Steve Reich, şi Michel Nyman cu care de-altfel Alexandru Bălănescu a şi colaborat în lunga sa carieră internaţională. Minimalism pentru un cvartet de coarde amplificat, implicit un fusion care amestecă nota tradiţională, cu accente rock, pop, clasic, sau muzică progresivă, totul lucrat în cele mai mici detalii. I-am admirat şi un solo cu accente enesciene - de-altfel el pregăteşte un nou proiect cu această temă -, i-am admirat sunetul intens, dramatic, născut, după cum el însuşi declară, din condiţia sa de "călător perpetuu şi exilat".

Este atât de binevenită această reluare a conceptului creat cu 10 ani în urmă. Şi pe Alexandru Bălănescu îl bucură. I-am simţit implicarea şi emoţia care a atins paroxismul în penultima piesă din concert - Doina recruţilor. Dar ce a declarat Alexandru Bălănescu:

"Sunt foarte emoţionat. Sunt bucuros că aţi venit să împărtăşiţi cu noi această sărbătorire a 10 ani de la lansarea acestui disc, "Omagiu către Maria Tănase", un început de colaborare cu Universal România. În mod special, iubesc atât de mult acest proiect la care am lucrat câţiva ani, "Omagiu către Maria Tanase". Am lucrat în diferite feluri, câteodată inspirat de text, câteodată de motive melodice sau ritmice. Am avut şi ideea asta, cumva cu ajutorul tehnologiei noi să avem un fel de întâlnire peste generaţii cu muzicienii Mariei Tănase, cu Maria Tănase, folosind imprimările din timpul acela."

Plăcută a fost şi atmosfera din clubul Fratelli, pe tiparul conceptului de Yellow Lounge - dispărând practic distanţa dintre artist şi public care se resimte într-o sală de concert tradiţională. La început ne-a întâmpinat o mioară pe ecranul din fundal, şi ea suferind în ritmul muzicii multiplicări minimaliste. Scenariul vizual semnat de Klaus Obermaier ne-a plimbat prin România anilor '50, şi ne-a oferit o imagine himerică a Mariei Tănase, aşa cum apare şi pe coperta albumului. Am reţinut ca notă generală a serii, alături de performanţa în sine a artiştilor (doar pe violoncelist ni l-am fi dorit mai sugestiv în intervenţiile sale), lirismul, care observăm că este acceptat şi de noile generaţii, dacă i se adaugă ingrediente de ultimă oră.