Aseară, 22 martie 2015, am asistat la cel de-al treilea eveniment din cadrul stagiunii concertistice derulate de Orchestra ,,Camerata Regală", un ansamblu deja foarte cunoscut și apreciat de către publicul bucureștean. De data aceasta, protagoniști au fost violoniștii Liviu Prunaru și Valentina Sviatlovskaya care au interpretat cele 2 cicluri de Anotimpuri semnate de compozitorii Antonio Vivaldi și Astor Piazzolla.

Un program cunoscut și abordat de mulți violoniști în această versiune care presupune alternanța concertelor vivaldiene cu lucrările argentinianului Piazzolla, o muzică gustată cu mare plăcere și de publicul bucureștean, prezent în număr foarte mare în sala Ateneului, în special pentru a-i vedea și asculta pe cei doi soliști. Iar așteptările au fost pe deplin satisfăcute, întrucât au putut fi martorii unor evoluții de un nivel artistic foarte ridicat.

În interpretarea Valentinei Sviatlovskaya, ,,Anotimpurile" lui Vivaldi au fost poleite cu o puternică amprentă personală, de altfel necesară și binevenită în cazul unor lucrări foarte mult cântate și cunoscute, relevată de delicatețea sunetului și de grija pentru frazare și dinamică, nelipsind nici momentele de exuberanță și travaliu muzical, cu alte cuvinte o paletă foarte largă de mijloace tehnice și expresive adecvate personalității violonistei. Același lucru s-ar putea spunea și despre interpretarea lui Liviu Prunaru care, pe lângă extraordinarele sale calități și posibilități tehnice remarcabile, a imprimat ,,Anotimpurilor" lui Piazzolla acel caracter dansant și provocator, specific argentinian. Una peste alta, două interpretări nu doar reușite, ci și foarte personale, care au determinat publicului să solicite nu unul, nici două, ci trei bisuri, și acelea în concordanță cu programul muzical al serii: o sonată de Jean Marie Leclair și două tango-uri semnate de Carlos Gardel.

O seară specială, pe care am încheiat-o împărtășind impresii cu violonistul Liviu Prunaru, cel care a vorbit pentru postul nostru:

"M-am simțit foarte bine, cu atât mai mult cu cât pe scenă a fost și soția mea. Am fost copleșiți, noroc că am pregătit niște extrabisuri. Publicul a vrut din ce în ce mai mult. A fost foarte călduros, mi-a plăcut foarte mult."

Reflectă aceste lucrări personalitatea fiecăruia dintre dumneavoastră?

Nu ne-am gândit niciodată, dar este un sâmbure de adevăr acolo. Pe când Vivaldi este mai clasic și mai reținut, Piazzolla se dezlănțuie. Acum când mă gândesc retrospectiv la cele două apariții pe scenă, mă gândesc că aveți dreptate într-un fel. Soția mea este o violonistă extraordinară, care stăpânește instrumentul într-un mod impresionant, dar să știți că aceste ,,Anotimpuri" de Vivaldi sunt mai descoperite decât cele de Piazzolla, și într-un fel aproape mai greu să le cânți. Astăzi nu mai poți să aduci o versiune normală, ordinară, trebuie să găsești ceva special. Din ce am văzut, au făcut lucruri foarte frumoase.

Nu întâmplător am păstrat pentru final remarcile referitoare la Camerata Regală, iar acest fapt se datorează impresiei foarte bune pe care această orchestră o oferă ascultătorilor săi cu fiecare apariție. Și nu voi continua cu o înșiruire de epitete și remarci forțate, rezumându-mă la a spune că acest ansamblu impresionează prin unitate și omogenitate, fapt relevat de eficienta colaborare dintre membrii orchestrei, conduși de concertmaestrul Radu Chișu care, în treacăt fie spus, este unul dintre puținii violoniști din spațiul muzical românesc care merită titulatura de concertmaestru, având în vedere rolul de lider pe care şi-l asumă cu răspunderea unui muzician dedicat meseriei şi proiectului pe care l-a iniţiat şi dezvoltat, Orchestra ,,Camerata Regală". O orchestră care pare că activează sub deviza ,,PROGRES", judecând după evoluțiile din ce în ce mai bune. O seară de primăvară cu un buchet de anotimpuri pe scena Ateneului Român!