O nouă montare a Operei Naţionale Bucureşti a fost prezentată joi, 19 februarie. "Falstaff" de Giuseppe Verdi este titlul pentru care a optat directorul general Răzvan Ioan Dincă:

"Un spectacol de teatru-operă cum este acesta, un spectacol de teatru liric care îmbină elementele teatrale de cea mai bună de calitate, lucrul cu actorii solişti, imaginea, emoţia transmisă prin interpretarea atât vocală, cât şi actoricească reprezintă pentru noi un pas înainte..."

Pentru un "Falstaff" adus în secolul XXI a optat cunoscutul regizor Graham Vick, cu toate avantajele şi dezavantajele epocii moderne, un spectacol apropiat publicului tânăr, şi dacă acesta a fost scopul, iată încă un succes de casă pentru Opera Naţională spre care tinde, până la urmă, orice teatru. "Am ales ca exemplu imaginea lui Benny Hill, ca un fel de Falstaff, deoarece conţine un anume tip de umor englezesc, care este viguros, vulgar, plin de aluzii sexuale, dar un umor sănătos în naivitatea sa." - scrie Graham Vick în programul de sală, regizorul britanic fiind prezent şi la conferinţa de presă unde a precizat:

"...Sunt un regizor serios, dar şi un om care face spectacol, care vrea să-i distreze pe ceilalţi. Această operă este abilitatea lui Falstaff de a râde de sine însuşi. Intriga acestei opere - o întâlnire la miezul nopţii, într-un parc, pentru sex între o femeie frumoasă şi măritată şi un grăsan care este membru al aristocraţiei. El se duce la această întâlnire aşteptând să-i cadă în plasă doamna măritată, dar este umilit de aceasta şi complicii ei, cu o cruzime şi o răutate de care numai copiii dau dovadă...."

O producţie aproape integrală cu interpreţii casei, condusă de protagonistul rolului titular - baritonul Ştefan Ignat care a debutat în Falstaff aşa cum s-a întâmplat şi cu ceilalţi opt din cei zece interpreţi, lucru remarcat şi de cei aflaţi în sală, un public în care s-au numărat muzicologul Grigore Constantinescu şi muzicologul Anca Florea.

"Încercarea realizatorilor este să ofere o idee care să păstreze nucleul şi în acelaşi timp să amuze foarte mult la parametrii pretenţiilor noastre de acum, la parametrii televiziunii, a mall-urilor.... Am urmărit care este relaţia spectacolului cu muzica; din acest punct de vedere performanţa vine din orchestră care este extrem de bine pusă la punct, sună curat, ritmic şi-apoi de la câţiva interpreţi. Dacă ne gândim că este o distribuţie de debuturi, atunci ne putem da seama că ceea ce a făcut regizorul nu se bazează pe o experienţă anterioară, ci pe descoperirea rolurilor de către interpreţii acestui spectacol..."(prof.dr.univ. Grigore Constantinescu)

"Translarea în epoca noastră poate să fie chiar amuzantă şi publicul tânăr bănuiesc că se simte foarte bine atunci când vede pe scenă tinere care se duc la shopping, limuzine, scene sexi, sticle din care se bea, deci... o imagine cotidiană... însă nimeni nu se mai gândeşte la "Falstaff" de Verdi. Cu certitudine, muzica este în planul doi şi maniera în care se cântă nu ştiu câtă importanţă mai are pentru cei din sală..." (Anca Florea)

Dacă ne raportăm la un spectacol de "teatru-operă", aşa cum a afirmat şi directorul Operei Naţionale Bucureşti în conferinţa de presă, pot spune că este o producţie reuşită, dacă vrem să auzim şi muzica, scrisă de Giuseppe Verdi în ultimii săi ani de viaţă, pot spune că avem nevoie de voci care să treacă rampa peste o orchestră bine strunită, aşa cum a fost şi cea de aseară - sub bagheta dirijorului Guilleromo Garcia Calvo.