1919. Parfum de primăvară. Ateneul Român. George Enescu cântă la vioară, Alfred Alessandrescu, la pian. Cântă Mozart, Beethoven și Lekeu. Un program ce aduna sute de melomani și atunci, imediat după primul război mondial. Noi, cei care trăim în mileniul III nu am avut șansa de a-l asculta și vedea pe George Enescu cântând. A avut și o vioară extraordinară, Guarneri del Gesu, un instrument care trece proba timpului. Nu degeaba este supranumit Catedrala, căci păstrează de secole pe coarde, suflul lutierului și al marilor violoniști care au respirat pe el.

- Foarte delicat. Tușeu violonistului.

Știați că acest contract a fost cântat și de Enescu în urmă cu 100 de ani. Exact acest cântec.

Nu, nu știam. Este absolut remarcabil. Consider acest lucru un eveniment important. Reinterpretarea într-o asemenea manieră, da e o chestie chiar foarte interesantă. N-am știut.

2014. Toamna. Sala Radio. Gabriel Croitoru cântă la vioară, Horia Mihail, la pian. Cântă tot Mozart, Beethoven și Lekeu. Pe aceeași vioară, Catedrala, întoarsă acum din al treilea turneu național. Și de această dată încununat cu succes.

- Împreună e o simbioză nemaipomenită.

Știați că acest contract a fost cântat de Enescu?

Da, e cântat de Enescu, am văzut în program. Superb, mai ales Mozart, Beethoven. Nici nu se poate comenta. De vis. Sunt nemaipomeniți. Mereu când aud de ei vin și văd toate spectacolele lor.

- Faptul că noi avem șansa să ascultăm vioara lui Enescu este un mare privilegiu, un motiv pentru care eu sunt foarte fericită. Nu oricine are șansa aceasta. Faptul că seara aceasta Sala Radio este foarte plină, este aproape arhiplină este un lucru minunat pentru toți românii, pentru toți melomanii care suntem aici.

Fie că au cântat pe ploaie și frig în Herăstrău sau păziți de jandarmi la Tulcea, Gabriel Croitoru și Horia Mihail și-au împlinit și în acest an, scopul. Au făcut muzica clasică accesibilă publicului din toată țara. Obosiți, dar fericiți și încărcați de noi și multe amintiri culese, cei doi muzicieni au oferit o șansă extraordinară unor tineri violoniști să cânte împreună cu ei la Sala Radio.

Gabriel Croitoru: Mi-a plăcut cel mai tare dintre cele trei ediții poate și datorită infuziei de tinerețe de care am beneficiat anul acesta. M-am bucurat că am putut să ieșim pe scenă alături de toți copiii aceștia extrem de talentați. Sunt convins că vom mai auzi cu toții de numele lor pe scenele de concert.

Horia Mihail: Am început concertul 2 pe scenă, l-am încheiat în 5, deoarece am reușit să aducem în București cei trei tineri pe care am încercat să-i promovăm pe scenele rurale din România. Am cântat Șostakovici, piesă pentru două viori și pian însă într-o variantă inedită.