Anul trecut, renunţând la competiţiile care, sub o denumire sau alta, se organizau la Opera bucureşteană încă din anii '90, ONB a creat un nou concurs, denumit - nu ştiu de ce - jumătate în română, jumătate în franceză - Concursul Internaţional de Canto "Le Grand Prix de l'Opera" -, având în juriu personalităţi de notorietate variabilă. Acum, la cea de-a II-a ediţie, componenţa juriului s-a schimbat aproape în totalitate, preşedinte devenind, firesc, directorul teatrului, Ioan Răzvan Dincă, printre cei invitaţi regăsindu-se Ioan Holender sau tenorul Neil Shicoff, precum şi dirijorul Leo Hussain sau directorul Filarmonicii şi Aalto Theater din Essen, Hein Mulders, alături de aceleaşi Olga Kapanina de la Teatrul "Mihailovski" din St. Petersburg sau Brenda Hurley, directorul Studioului de Operă din Zurich. O altă modificare (binevenită) a fost alcătuirea unui juriu pentru audierea şi selectarea, pe baza înregistrărilor trimise, a celor ce urmau să se prezinte la prima etapă, în 25 iunie, în faţa juriului internaţional menţionat. Astfel, din cei 150 de concurenţi (din Europa şi Asia) s-au calificat 61, în semifinală rămânând 27 - români, ruşi, coreeni.

În finală au acces 10 tineri, iar în cadrul Galei finale din 29 iunie s-au anunţat şi laureaţii, pe scena sălii Radio (scena şi sala ONB fiind în renovare, după cum s-a precizat). Managerul de proiect Mihai Cosma a susţinut întreaga prezentare, iar soprana Alina Bottez a tradus în limba engleză, membrii juriului, dar şi diplomaţi de la Ambasadele Rusiei şi Italiei, urcând pe scenă pentru a oferi diverse premii, ceea ce a determinat aproape o oră de cuvântări, deşi, sincer, speram să ascultăm mai multă muzică. După uvertura la opera Forţa destinului de Verdi, abordată de orchestra ONB sub bagheta lui David Crescenzi, Ioan Holender a vorbit, în maniera sa inconfundabilă, exprimându-şi satisfacţia că, în fine (?), avem şi noi un concurs care să promoveze tinerele talente şi că importanţi sunt soliştii, nu juriul, din care acum nu mai fac parte profesori ai căror studenţi evoluează în competiţie. Desigur, toţi spectatorii şi-au amintit faptul că el însuşi, în calitate de director artistic al Festivalului "Enescu", a dorit şi a reuşit să desfiinţeze, în urmă cu câţiva ani, tocmai secţiunea canto a concursului, care se "inventase" încă din 1958, câştigătorii devenind apoi, în mare parte, celebrităţi ale artei lirice mondiale. Culmea este că, în numeroase interviuri, a afirmat că acea competiţie la canto nu mai este necesară, existând în lume prea multe astfel de manifestări, pentru ca acum să fie încântat că… s-a mai creat una! A subliniat însă că aceasta are şi o stemă - cea a ONB, profilată pe drapajul grena din fundal şi mai ales că director şi preşedinte este Ioan Răzvan Dincă.

După înmânarea unor diplome de finalişti sopranei Diana Gheorghe şi tenorului rus Alexander Mikhailov, pianista-profesor Viorica Rădoi a oferit Cristianei Mihart Premiul "Colla parte" pe care l-a înfiinţat în 2013, pentru recompensarea unui tânăr acompaniator, sperând că în viitor vor participa mai mult de doi pianişti. Apoi, Oltea Şerban-Pârâu, director al Centrului Cultural Media Radio România şi director artistic al formaţiilor Radio, a acordat un premiul tenorului Alin Stoica, ce se va concretiza într-o sesiune de înregistrări. Iar Neil Shicoff a oferit un premiu pentru dezvoltarea carierei muzicale, pe care l-a creat şi finanţat, constând într-o bursă ce i-a revenit baritonului Adrian Tîmpău din Republica Moldova, cel care a primit şi Premiul Aalte Oper, directorul teatrului din Essen menţionând că tânărul solist va apărea pe acea scenă în rolul Ping din Turandot de Puccini. De asemenea, mezzosoprana Daria Knyazyeva a primit Premiul ONB, urmând să susţină un rol în stagiune.

În sfârşit, cei care au obţinut distincţii mai importante au şi cântat, astfel încât soprana Anastasia Michailidi (din Rusia) - Premiul pentru cel mai tânăr solist -, a cântat cu acurateţe aria din La Rondine de Puccini, apoi baritonul sud-coreean Lee Kyubong, căruia i s-a acordat Premiul "Russia" pentru cea mai bună interpretare a unei arii ruseşti, a optat pentru aria lui Eleţki din Dama de pică de Ceaikovski, relevând un glas cald şi bine condus, pentru ca soprana Irina Baianţ, obţinând Premiul Italia" pentru cea mai bună versiune a unei arii din creaţia italiană, să parcurgă o arie a lui Liu din Turandot de Puccini, la limita stridenţei şi destul de "şcolăreşte".

Schimbând "registrul", orchestra dirijată de David Crescenzi a interpretat destul de expresiv Baccanala din opera Samson şi Dalila de Saint-Saens, acompaniind apoi laureaţii care au urcat "pe podium" - Premiul III - bas-baritonul coreean Ryu Jisang în aria lui Filip din Don Carlo de Verdi, etalând o voce amplă, frumoasă, atent condusă, fără a avea profunzimea cerută şi grandoarea personajului întrupat, Premiul II - soprana Svetlana Moskalenko din Rusia în Lakme de Delibes, punându-şi în valoare coloratura perlată şi supra-acutul sigur, chiar dacă timbrul său este banal şi şters în mediu; iar Premiul I şi cel acordat de teatrul din St. Petersburg au revenit sopranei poloneze Adriana Ferfecka, aplaudată în aria Julietei din Capuleti şi Montecchi de Bellini, rezolvată cu sensibilitate, cu pianissime de efect, într-un discurs echilibrat, glasul său calitativ, egal şi generos, neavând însă ceva deosebit - speram să aducă anvergura şi strălucirea "obligatorie" unui Mare Premiu… Poate altădată…

În final, toţi cei 10 tineri au revenit pe scenă şi pentru a primi aplauzele publicului, dar şi pentru a cânta nelipsitul Brindisi din Traviata de Verdi, extrem de improvizat, cu solişti care nu ştiau partitura sau încercau parcă spontan diverse "combinaţii", dând impresia că momentul ce ar fi trebuit să încheie "în forţă" Gala laureaţilor nu a prea fost pregătit la repetiţii. Dar orchestra, deosebit de solicitată şi în seara precedentă, când a acompaniat cele 20 de arii prezentate de finalişti, a reuşit (exceptând câteva scăpări la suflători şi o gafă a violoncelului) să colaboreze cu precizie şi supleţe cu soliştii, David Crescenzi având experienţa necesară pentru a se plia pe specificul fiecărui interpret, ajutându-l cu discreţie şi eficienţă.

Membrii juriului au lăudat la unison organizarea impecabilă, melomanii au aplaudat fără a se entuziasma, semn că… nu au avut revelaţii artistice în acea seară, specialiştii au avut destule rezerve la sfârşitul unei manifestări cu denumire româno-franceză - Concursul Internaţional de canto "Grand Prix d'Opera" şi prezentare româno-engleză… Se pare că nimeni nu a observat sau nu a fost deranjat de faptul că nici de această dată nu s-a publicat un pliant de concurs, care să fie trimis în toată lumea şi, evident, în ţară, totul derulându-se pe internet, pe site-ul ONB sau pe facebook, deşi orice competiţie care se respectă apelează în continuare (şi) la pliantele tradiţionale. S-a tipărit însă, înainte de prima etapă, un caiet cuprinzând detalii despre concurs, despre jurii şi candidaţi, inclusiv lista câştigătorilor de anul trecut - poate să fie un document, elegant dar adresat doar celor care au asistat la etapele propriu-zis, nicidecum celor care poate ar fi dorit să participe, dar nu s-au gândit să caute informaţii pe site-un Operei din Bucureşti sau pe facebook-ul unora şi altora. Evident, tehnica de ultimă oră este utilă, comunicarea pe astfel de căi este "la modă", dar dacă tradiţionalele concursuri păstrează şi sistemul pliantului tipărit, înseamnă că… au dreptate. De altfel, şi comunicarea cu publicul se face, nu doar la ONB, prin internet, ignorând deci spectatorii care, din varii motive, nu apelează la astfel de mijloace ultra-moderne şi care, cu siguranţă, sunt extrem de numeroşi. Probabil că se doreşte obligarea lor de a intra "în rândul lumii", în caz contrar neavând acces la informaţii sau aşteptând să afle de la alţii mai… în target…