Împotriva tendinței generale - care după cum se știe, marginalizează cultura și reprezentanții săi - pianistul, dirijorul, directorul general al Operei de Stat din Berlin, umanistul DANIEL BARENBOIM este omniprezent. Nu mai puțin de trei ori în ultima vreme și în circumstanțe complet diferite l-am văzut pe maestrul de origine argentiniană înconjurat de o masă de jurnaliști, apoi aparând în ziare și jurnale de știri.

În ciuda succesului fulminant al recitalului la două piane de la Filarmonica din Berlin împreună cu compatrioata sa Martha Argerich, nu - nu mă refer la acest adevărat moment muzical de referință; și nici la ediția acestui an a "Concertului Europei" (Europakonzert) pe care Filarmonica din Berlin în mod tradițional îl organizează de 1 mai și care este difuzat în direct în toata lumea.

Nu numai că Barenboim face muzică în cele mai diverse ipostaze (care alt muzician poate cânta într-un singur sezon integrala Sonatelor de Beethoven, concertele de Brahms și dirija Wagner), ci și poate susține o conversație erudită pe cele mai diverse teme și cu oricine - cum a fost de exemplu în cadrul unui seminar public organizat de o revistă de specialitate aici în capitala germană, și care i-a adus pe scenă pe Barenboim și pe ministrul german de finanțe Wolfgang Schäuble. Tema: Arta de a conduce. A-l asculta pe Barenboim vorbind despre stilul său dirijoral este cel puțin la fel de fascinant ca și concertele sale: "când mă aflu în fața orchestrei, instinctul de a mă face iubit de aceasta dispare; principala mea sarcină - și în aceasta constă autoritatea - constă în a face din 80 de individualități o unitate. Aceasta nu o poate realiza decât dirijorul".

Scurt după acest eveniment aflăm dintr-un comunicat de presă că în 30 aprilie Barenboim a lansat propria casă de înregistrări, "PERAL Music". Cuvântul "peral" inseamna "copacul care face pere", o referință directă din limba spaniolă pentru numele dirijorului: Barenboim este cuvântul evreiesc cu aceeași semnificație. "Peral" e o trimitere voită la varietatea culturală a muzicianului cu patru cetățenii: argentiniană, israeliană, spaniolă și palestiniană. Un amănunt, nu lipsit de importanță: Logo-ul noii case de înregistrări a fost realizat de unul dintre cei mai însemnați arhitecți contemporani, Frank Gehry.

Înregistrările vor putea fi achiziționate numai pe internet și numai în varianta download; în felul acesta muzicianul se adresează în principal unui public tânăr, care se afla în mediul digital practic "acasă". Trei simfonii de Bruckner, deja înregistrate cu orchestra Capelei de stat din Berlin vor inaugura o serie mai largă de apariții discografice, unele alături de "copilul de suflet" al lui Barenboim: orchestra Divan Vest-Est. "Nu-mi doresc să fiu în urma dezvoltării timpului prezent, ci să mă așez în fruntea acesteia", a declarat muzicianul.

"Divanul Vest-Est", o orchestră alcătuită exclusiv din tineri muzicieni israelieni și arabi, este un proiect inițiat în 1999 de Daniel Barenboim împreună cu criticul literar palestinian, prietenul de o viață al muzicianului, Edward Said. Temelia unei Academii purtând numele celor doi a fost pusă la Berlin și prezentată oficial într-o conferință de presă ținută pe șantier în 6 mai. Va fi vorba de o academie de muzică la nivel universitar unde 100 de tineri muzicieni din Orientul Mijlociu vor avea ocazia nu numai de a-și perfecționa nivelul de stăpânire a instrumentului, ci și posibilitatea de a-și dezvolta multidisciplinar calitățile artistice și umane.

Dacă orchestra Vest-Est a fost inițiată nu ca un proiect aducator de pace ci ca unul împotriva ignoranței, ca o platformă ce permite "ca părțile să dezagreeze fără a recurge la cuțite", Academia Barenboim-Said din Berlin se dorește un loc unde Arta cugetării deține poziția centrală. "Aici este munca mea, aici mă văd eu", a declarat Barenboim. Același Frank Gehry - autor printre altele al unor proiecte celebre precum Disney Concert Hall din Los Angeles sau Muzeul de artă din Bilbao - este cel care va transforma o aripă a Operei de Stat din Berlin în Academia Barenboim-Said.

Nu rămane decât să dorim maestrului sănătatea care să-i permită să ducă această sarcină prometeică până la capăt.