Fiecare (re)întâlnire cu Studioul de muzică veche reprezintă nu doar o încântare, ci un moment "de bine", de încărcătură spirituală, o oază de linişte interioară pe care şi repertoriul ales şi interpretarea elevată o oferă ascultătorului. Dar concertul susţinut, la mijloc de noiembrie pe scena Ateneului, a avut conotaţii aparte, fiind "In memoriam Robert Dumitrescu", cel care a fost membru al Studioului încă de la înfiinţare, realizând, de-a lungul timpului, şi numeroase adaptări ale unor opusuri "de epocă" pentru structura ansamblului. Ani la rând membru al Orchestrei Radio, violoncelistul Robert Dumitrescu a fost atras şi de compoziţie şi de instrumentele "vechi", cântând la viola da gamba sau la lăută, alături de colegii săi din Studio. Trecerea sa în lumea "de dincolo" a determinat readaptarea lucrărilor abordate de ansamblul în care au continuat să evolueze Georgeta Stoleriu, Verona Maier, Anca Iarosevici - formulă în care s-a derulat şi seara omagială, propunând însă şi elemente de noutate, deosebit de interesante. Astfel, chiar în prima lucrare - Anagrama Mânăstirii Putna de Robert Dumitrescu -, celor trei muziciene li s-a alăturat violoncelistul Eugen-Bogdan Popa, integrându-se şi ca sunet şi mai ales ca manieră de cânt specificului unei asemenea creaţii în care muzica de strană sau cea de sorginte orientală se îmbină inspirat, vocea limpede a sopranei înălţându-se şi completându-se (şi) cu percuţia discretă, cu linia violei da gamba sau cu intervenţiile clavecinului.

Dar Verona Maier a anunţat că Studioul a creat un Premiu "Robert Dumitrescu", acordat pentru "preocupări în muzica veche", oferit chitaristului Costin Soare, cel care apoi a interpretat superb, în propria sa adaptare, Sarabanda şi Giga din Suita nr. 1 pentru lăută de Bach, compozitor din creaţia căruia aceeaşi Verona Maier a ales un Coral pentru orgă, aducând calmul şi sobrietatea reculegerii şi împăcării; iar în Suita medievală din sec. IX-XII adaptată de Robert Dumitrescu, atmosfera de altădată, elegantă, delicată şi adesea plină de voioşie a fost reliefată prin percuţia diversă, volutele violei da gamba tenor şi ale glasului sopranei Georgeta Stoleriu care apoi, într-o altă lucrare de Robert Dumitrescu - Ecouri moldo-valahe -, a susţinut la rândul său percuţia transparentă şi plină de farmec, în timp ce Anca Iarosevici şi Eugen Popa au brodat un dialog de mare fineţe, punctat de pizzicato şi glissando-uri, precum şi de melopeea cu tentă bizantină de o frumuseţe filigranată. Ruga şi sonurile "de catedrală" s-au regăsit în Domine Deus de Vivaldi, soprana conferind un plus de rafinament liniei melodice care, împlinită de orgă şi viola da gamba, s-a înălţat cu simplitate şi credinţă, atmosferă prelungită prin Coralul BWV 659 de Bach, interpretat de Verona Maier şi Anca Iarosevici cu gravitate şi, din nou, cu o sobră reculegere. Iar după suita medievală de sec. XII-XIII Cantigas de Santa Maria de Alfonso X El Sabio (adaptare Robert Dumitrescu), plină de graţie şi lumină (soprana cântând şi la lăută, apelând şi la percuţie, asemenea Veronei Maier, alături de viola da gamba tenor a Ancăi Iarosevici), glasul vibrant şi încărcat al Georgetei Stoleriu a impresionat, ca de fiecare dată, în terifiantul Tatăl Nostru de Felicia Donceanu, împlinind cu o trăire ardentă şi profund umană acea ambianţă care, întreaga seară, a stat sub semnul rugii şi al muzicii prioritar de factură religioasă, pusă în valoare de muzicienele din Studioul de muzică veche şi de colaboratorii lor, omagiind astfel memoria celui care a fost Robert Dumitrescu.