Arhivă : Cronici Înapoi

'Contele de Luxemburg' - producție emblemă a artiștilor ruși

Publicat: vineri, 15 Noiembrie 2013 , ora 10.41

Teatrul de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg a revenit la București, în festivalul "Viața e frumoasă!", cu spectacolul de operetă "Contele de Luxemburg", una dintre producțiile emblemă ale acestui teatru. Sub bagheta dirijorului Andrei Alexeev, artist emerit al Rusiei, compania rusă a pus în scenă o nouă versiune a operetei compuse de Franz Lehár la începutul secolului XX. Cum a fost... Adina Dragomir cu detalii.


"Frumos, plăcut, interesant… Contele Rene și-a dat drumul cam greu la voce, dar până la urmă a fost ok."

"Trupa - tânără, sunt toți frumoși… Până la urmă, la operetă te duci să te încânte, să te bucuri."


Sală plină joi, 14 noiembrie, la Opera din București. Opereta Contele de Luxemburg - scrisă de Franz Lehar la patru ani distanță de triumfala compoziție Văduva veselă și având la origini libretul unei operete puțin cunoscute a lui Johann Straus-fiul - a avut și încă are un succes nemaipomenit, fiind un spectacol popular în teatrele din întreaga lume. Ca și aseară… la noi.


"Sunt foarte buni. Balerinii sunt plini de viață și de vervă… deci, un spectacol bun."


Unul dintre spectatorii de aseară, fost balerin al Teatrului de operetă "Ion Dacian", Florian Constantin:

"Foarte buni! Se vede că au școală. Am jucat într-un spectacol de genul acesta. Am fost balerin prim-solist al Teatrului național de operetă "Ion Dacian"."

Cum vă simțiți când îi vedeți pe ei pe scenă și vă gândiți că acolo ați fost și dumneavoastră?

"Am o stare de nostalgie, bineînțeles, și mă gândesc la multe nume care au făcut cinste țării și teatrului."


Aseară a fost o nouă punere în scenă, a doua după cea care a avut premiera în anul 1960, în regia premiatului artist Igor Puniaev și sub bagheta dirijorului Andrei Alexeev. La plecare, printre spectatori, l-am întâlnit și pe Iulian Vrabete, de la Holograf:

"Tot ce vedem în seara asta este un spectacol foarte frumos, făcut de niște profesioniști care nu fac decât să adeverească importanța școlii ruse de muzică și de balet și de orice… și mă bucur că există public. Cred că vor fi din ce în ce mai mulți. Cred că lumea s-a plictisit de televizor și de lucrurile gata mestecate pe care le înghit fără să se mai gândească și părerea mea e că arta de calitate va avea întotdeauna un public."