Patru concerte, un workshop şi un spectacol de teatru-dans-video iată un itinerariu la care a fost invitat publicul ediţiei din acest an a festivalului Ţintea muzicală (18-21 iulie 2013). Un parcurs din istorie în actualitate, o distanţă de şapte secole de muzică peste care talentul şi imaginaţia au făcut punte spre încântarea melomanilor care susţin această frumoasă iniţiativă.

Organizat şi coordonat de compozitoarele Dana Probst şi Adina Dumitrescu, într-un cadru neconvenţional dar familial, propice verii şi tentant pentru amatorii de muzică din toate epocile, Ţintea muzicală este deja la a V-a ediţie şi devine un festival din ce în ce mai interesant şi bine structurat. Anul acesta, şi-a lărgit chiar spaţiul de manifestare prin concerte la Ploieşti (Biserica Romano-Catolică "Cristos Rege") şi la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti şi desigur la Casa Teodorescu din Ţintea-Băicoi.

Concepţia programului pune evident accentul pe ideea de comunicare, de relaţionare public-interpreţi-creatori ca şi pe aducerea împreună a epocilor muzicale. Pe afişul festivalului, şapte compozitori din Austria, Finlanda, Franţa şi România s-au întâlnit cu mărturii importante ale istoriei, cu polifonia evului mediu în tot ce are mai reprezentativ şi caracteristic pentru muzica franceză: Codexul de la Montpellier. Această colecţie cuprinde 340 piese polifonice compuse probabil între anii 1250-1300, adunate la Paris în jurul anului 1300 şi descoperite în anul 1847 de către organistul Felix Danjou. Manuscrisul se păstrează în biblioteca Facultăţii de medicină din Montpellier, care l-a achiziţionat. Este alcătuit din 8 fascicole, fiecare conţinând un anumit gen muzical (polifonie liturgică, motete franceze, motete latine). Textele acestor melodii (în limba franceză veche sau în latină) sunt în majoritate laice (cântece de dragoste, de petrecere, fără intenţii programatice) dar pot fi cântate şi în biserici. Pe lângă versiunile originale prezentate, prin aranjamentele pentru voci, violoncel, harpă celtică şi orgă, realizate de Adina Dumitrescu, se propune o altă modalitate de interpretare a acestei muzici interpretate la vremea aceea numai de bărbaţi.

Astfel, Festivalul lansează invitaţia de a aborda Codexul de la Montpellier în mod creativ.

Dacă piesele din Codex s-au recomandat în sine, doar prin rostire, cele contemporane, în primă audiţie absolută, au beneficiat de prezenţa autorilor: Nicolae Brânduş, Jean-Pascal Chaigne, Adina Dumitrescu, Sebastian Dumitrescu, Dieter Kaufmann şi Dana Cristina Probst. O interesantă dezbatere pe tema Codexului şi a inspiraţiei pe care o poate oferi, a fost workshopul intitulat Replici la polifonii medievale. Atitudini şi preocupări artistice, trăsături ale propriei personalităţi componistice, au relevat aceste binevenite întâlniri din care am desprins şi scurte caracterizări ale pieselor prezentate în concerte. Fiecare astfel de manifestare a avut un subtitlu incitant, semnificativ: Dincolo de voci, Vocile ascunse sau Voci şi sunete, propuneri de meditaţii şi reflecţii asupra implicării determinante a glasului în definirea limbajului artistic din toate timpurile.

Jocuri cu voci

… a constituit pentru programul concertului susţinut vineri seara la Casa Teodorescu şi respectiv duminică la Muzeul Ţăranului Român, un traseu peste timp descris de piesele din Codexul de la Montpellier şi "răspunsurile" actuale ale compozitorilor amintiţi. Ascultate în alternanţă aceste două lumi sonore îşi pot afla afinităţi, în mod sigur sigur diferenţe, îşi pot dezvălui trasee şi sfere de expresie comune. Astfel fiecare concert devine o provocare, dincolo de care se naşte marea atracţie a spiritelor.

În ce măsură Codexul medieval a constituit sursa de inspiraţie a creatorilor de astăzi, în ce măsură a preluat fiecare compozitor litera sau spiritul muzicii de altădată, stau mărturie fiecare din aceste partituri, fiecare singulară în maniera de percepţie şi de continuare a tradiţiei.

Cu o trimitere clară la culegerea de cântece polifonice, piesa lui Sebastian Dumitrescu intitulată Puisque bele dame m'eime (voce şi electronică) este mai degrabă o adaptare a cântecului cu acelaşi nume din Codexul Montpellier; o adaptare microtonală a melodiei originale, însoţită de acompaniamentul original, şi el modificat microtonal, care va genera de altfel şi forma piesei. Aceeaşi melodie apare şi în piesa compozitorului Nicolae Brânduş, Menestrel (soprană, mezzosoprană, harpă celtică, violoncel) clădită pe o solidă structură armonică şi polifonică cu tehnici variaţionale; o construcţie complexă ce face trimiteri şi la fondul folclorului nostru din culegerile lui Bela Bartok, şi propune o ţesătură instrumentală densă din care violoncelul se detaşează ca un instrument obligat.

O lucrare cu un caracter dramatic-teatral, Jolietement (joc cântat cu 5 personaje) semnată de Adina Dumitrescu, preia o piesă foarte cunoscută a Codexului (tradusă în limba engleză ale cărei rezonanţe se apropie mult de franceza veche uneori) şi conturează poate una din cele mai apropiate replici contemporane pentru spiritul şi forma Codexului.

Lis ne glay, este un alt titlu din culegerea franceză, pe care compozitoarea Dana Probst l-a conferit lucrării sale în care vocea (mezzo) trece, poate paradoxal pe planul doi, rolul pianului fiind cel predominant. O muzică izvorâtă din rezonanţa naturală, al cărei text se aude în franceza veche, dar şi într-o traducere engleză (în straturi suprapuse) - o altă proiecţie peste timp a înfăptuirilor istoriei. Melodia originală poate fi auzită totuşi în finalul lucrării.

Legătura cu tehnica de compoziţie din Codexul medieval, polifonia de tip organum, este relevată în partitura, pentru soprană, mezzosoprană şi electronică, a lui Dieter Kaufmann - compozitor austriac, deschizător de drumuri în domeniul muzicii electroacustice din Austria, şef al catedrei de muzică electronică la UMDW. Organisch-Anorganisch, titlul lucrării, vine de la impresiile relevate în urma unei călătorii în Islanda; o meditaţie la istoria recentă a acestei ţări, la peisajele speciale, o proiecţie a limbajelor primare în alternanţă cu cele evoluate - reprezentate de textele Sf. Augustin în partea de mijloc a piesei. O pendulare între două lumi diferite, în timp şi spaţiu, pe care umanitatea nu le poate separa însă nicicând.

Aceeaşi tehnică de tip organum regăsim şi în lucrarea compozitorului francez Jean Pascal Chaigne, De sa disparition (soprana, harpă celtică şi violoncel), dar o muzică fără text, scrisă în memoria poetei Anne Marie Albiach pe versurile căreia autorul are şi un ciclu de piese intitulat Mezza voce. De această dată, nu versurile ci doar numele poetei însoţeşte sunetele muzicale, răspândit pe parcursul muzicii şi îmbinându-se cu rezonanţa specială a vocalelor sale într-un rezultat de o sensibilitate aparte.

Aplauze îndelungi şi entuziaste au răsunat pentru minunaţii interpreţi ai acestor muzici: Sextetul vocal Madrigal condus de Emanuel Pecingină, Cristina Radu, soprană, Irina Ungureanu, soprană, Carolina Iulia Astanei, mezzosoprană, Roxana Moisanu, harpă celtică, Otto Probst, orgă electrică, Maria Magdalena Probst, violoncel, Mladen Spasinovici, violoncel.

Este impresionantă această paletă de stiluri componistice şi personalităţi artistice pe care a oferit-o festivalul Ţintea muzicală, un proiect ambiţios creat cu pasiune şi dăruire aşa cum au fost mereu susţinute ideile înalte. Pe curând!