Am ajuns în sezonul închiderilor de stagiune, iar Orchestra de Cameră Radio este cea dintâi care îşi închide porţile peste vară. Pe principiul orice sfârşit este de fapt un nou început, miercuri, 12 iunie, am ascultat în Studioul "Mihail Jora" de la Radio România Oratoriul Patimile după Matei de Johann Sebastian Bach. Evenimentul i-a adus pe scenă sub bagheta lui Neil Thomson pe soprana Adela Zaharia, pe mezzo-soprana Mihaela Işpan, pe tenorii Tony Bardon şi Tiberius Simu şi pe basul Marius Boloş. Şi-a dat concursul Corul Academic Radio pregătit de Dan Mihai Goia. L-am întrebat ce anume i-a motivat în alegerea acestui opus pentru ieri seară şi iată ce răspuns am primit:

«În primul rând nu sunt eu cel care am ales, dar m-am bucurat când a fost propusă această lucrare, pentru că este una din capodoperele barocului muzical. Noi am cântat-o, în cei 13 ani de când sunt dirijorul Corului Radio, de patru ori - în urmă cu 10 ani chiar cu Neil Thomson la pupitru. Este o lucrare genială, o lucrare de substanţă, de atmosferă, de stare. Şi, într-un fel, a fost binevenită. Iată, astăzi se încheie practic salutul creştin cu "Christos a-nviat!", de mâine zicem "Christos s-a-nălţat!" şi, într-un fel, a punctat toată perioada asta de după Paşti. Colaboratea cu Neil Thomson a fost întotdeauna de un înalt nivel artistic - un dirijor la care ţinem şi el ţine la Corul Radio. Fiecare întâlnire înseamnă un pas înainte către profunzime, către adevărul muzicii, către tot ceea ce este frumos.»

Această monumentală lucrare a lui Bach nu poate lăsa publicul indiferent. Forţa descriptivă a muzicii, dramatismul anumitor momente, raportul de forţe pe care se fixează acest impozant edificiu sonor sunt extraordinare. Aş vrea să amintesc de două momente care m-au impresionat în mod deosebit: este vorba despre două corale - Wenn ich einmal soll scheiden şi finalul - Wir setzen uns mit Tränen nieder. Am avut sentimentul unei reale Înălţări, poate nu întâmplător, dacă stăm să ne gândim că astăzi, 13 iunie, creştinii ortodocşi sărbătoresc Înălţarea Domnului la Cer. Volutele sonore explorate cu măiestrie de vocea umană au oferit imaterialitate melodiei, transportându-ne în sfere eterice care altfel rămân inaccesibile.

Cred cu tărie că muzica de Bach are o capacitate mobilizatoare extraordinară, antrenând orchestră, cor şi solişti în a da ce au mai bun din ei.

A fost o seară agreabilă, pe care sunt sigură că fiecare a savurat-o. Săptămâna viitoare este rândul Orchestrei Naţionale Radio să-şi încheie stagiunea. Corul va fi din nou prezent, pentru a interpreta alături de ansamblul amintit Recviemul de Verdi. Rămâneţi pe frecvenţele Radio România Muzical pentru mai multe detalii.