În 2010 am asistat la un concert de muzică clasică la Catedrala Saint-André din centrul Bordeaux-ului. Lăcaşul a fost arhiplin, iar publicul a rămas nemişcat pe toată durata concertului pentru a-l asculta integral. Mă întrebam la acel moment dacă în România ar fi posibil aşa ceva - să existe un concert la care toţi să asculte cu religiozitate muzica, aproape fără să respire. Răspunsul la această întrebare l-am primit, iată după aproape trei ani, chiar vineri, 10 mai, la primul recital din ediţia 2013 a Turneului Naţional Stradivarius, subintitulat «Bach to Basics» susţinut de violonistul Alexandru Tomescu.

După cum bine se poate deduce din titlu, anul acesta proiectul prezintă muzică de Bach, mai exact, Integrala Sonatelor şi Partitelor create de marele compozitor german. Eram sigură că după doi ani cu Integrale solicitante, Alexandru se va gândi la o nouă surpriză pentru noi, iar când am auzit de Bach, mărturisesc că am aşteptat cu interes evenimentul. Este un program foarte solicitant atât tehnic, cât şi emoţional nu doar pentru artist, dar şi pentru public.

Evenimentul de la Braşov a fost un succes extraordinar. Publicul a început să umple Catedrala Romano-catolică chiar cu o oră înainte, pentru a prinde loc. Dar nu au fost puţini nici cei care au stat în picioare pe durata întregului recital - care a ţinut mai bine de două ore. Chiar şi copiii au stat nemişcaţi în primul rând, ca sub o vrajă.

Spectacolul a fost unul sincretic, aşa cum ne-a obişnuit Alexandru Tomescu în ultimii ani. Doar că acum, cealaltă componentă a constat într-un spectacol de lumini, care a creat o atmosferă diferită pentru fiecare lucrare. Exact ca o temă cu variaţiuni, lumina a oferit o constantă- un spot fixat asupra violonistului - şi variabile: luminile din spate şi laterale, care proiectau pe pereţii catedralelor diferite culori. Mi s-a părut foarte interesantă combinaţia, şi foarte potrivită pentru Bach. Luminile îi proiectau lui Alexandru mai multe umbre pe pereţi - era ca şi cum violonistul s-ar fi divizat într-un cvartet de umbre - fiecare cu vioara ei, fiecare dezvoltând o temă pe o voce; toate plecau de la Alexandru şi toate se întorceau la el. Aşa am experimentat o diversitate întreagă de stări, urmărind melodia care părea că se răsfrânge ca între mii şi mii de oglinzi.

"Alexandru Tomescu a dovedit că poate îmblânzi orice formă de muzică" se spune în biografia oficială a artistului. Formula este destul de bine aleasă, căci exact asta am avut impresia că urmăresc vineri la spectacol: Alexandru Tomescu stăpânea melodia, controlând fiecare voce a partiturii, pe alocuri lăsând sunetul splendidului Stradivarius Elder-Voicu să se înalţe liber până la cupola catedralei, pe alocuri menţinându-l în nuanţe mici.

A fost un spectacol excelent, o adevărată călătorie spirituală către noi înşine, în urma căreia am rămas purificaţi. Acest lucru s-a văzut şi în donaţiile pe care Alexandru Tomescu ne-a invitat să le facem pentru Fundaţia Hope and Homes for Children România - căreia turneul îi este dedicat. Braşovenii au fost foarte generoşi şi au donat peste 1000 de euro pentru a sprijini cauza copiilor aflaţi în protecţia statului.

Se înţelege că Turneul Stradivarius este pe drumul cel bun şi vă sfătuiesc să nu rataţi recitalul de la Bucureşti din 29 mai. Intrarea este liberă, dar dacă vreţi să prindeţi loc, trebuie să veniţi mult mai devreme. Informaţii complete despre eveniment găsiţi pe www.turneulstradivarius.ro.