După ce l-au văzut în Cişmigiu şi în Herăstrău, bucureştenii au venit miercuri, 17 aprilie 2013, la Sala Radio să-l asculte pe Horia Mihail cântând sonatele de Beethoven într-o sală propice muzicii clasice. A fost un recital cu aproximativ 1000 de spectatori şi o atmosferă despre care vă spune mai multe Adina Dragomir:

Mai întâi a fost Patetica, sonata pe care Beethoven a scris-o în anul 1799, când avea 27 de ani. A urmat apoi Sonata Lunii, una dintre cele mai cunoscute lucrări ale muzicii clasice - Beethoven a scris-o în 1801 şi a dedicat-o elevei lui, contesa Giulietta Guicciardi, de care era îndrăgostit. În 1832, un poet a comparat melodia acestei sonate cu lumina lunii reflectată pe un lac. De atunci piesa este cunoscută ca Sonata Lunii. A fost o primă parte care a curs şnur - fără aplauze între părţile lucrărilor, fără zgomote, fără telefoane care sună. S-a simţit miercuri seară la Sala Radio disciplina melomanilor cunoscători şi foarte cunoscători.

«Chiar nu m-am aşteptat. Nu am mai asistat la un asemenea concert în România. Din câte am mai urmărit şi am mai fost la concerte, aşa ceva n-am mai văzut. Mi s-a părut fabulos! E un om plin atât de modestie, cât şi de talent, care ştie să le îmbine foarte bine fără ca noi să ne dăm seama şi se face foarte plăcut.»

«Superb! A avut un pianissimo senzaţional, o claritate… m-a impresionat foarte mult… Şi stilul caracteristic al lui Beethoven care este de neconfundat - cu acel forte foarte în pian şi… s-a auzit foarte frumos şi foarte clar. M-a uimit claritatea şi sunetul!»

Finalul concertului - Sonata Appassionata - considerată de cronicari ca fiind cea mai furtunoasă, ca şi aplauzele şi opiniile despre pianist.

«Personal nu-l cunosc pe domnul Horia Mihail, dar cred că îl adoră pe Beethoven pentru că parcă se identifică cu muzica lui când îl interpretează.»

«Vin la Sala Radio şi, de fiecare dată când e Horia Mihail vin la recital. E o atmosferă foarte plăcută şi pianul… cum curge în mâinile lui…»

L-aţi mai ascultat?

«Da. E un artist complet. Avem abonament şi venim în permanenţă. De când nu mai e cu Alexandru Tomescu şi cu Suma, e mult mai prezent în sală şi peste tot. E şi benefic faptul că se duce peste tot, în toată ţara.»

«Tocmai vorbeam cu doamna despre cât de greu îi este să cânte de atâtea ori aceleaşi piese. Cred că e un efort mare pentru el şi e ceva meritoriu!»