ACUM:
10.00
Arpeggio
3 ore cu și despre Interpretul zilei, Opera si vedetele ei, CD Review.
Urmează: 12.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 12.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Cronici Înapoi

Horia Mihail și Pianul călător în Parcul Cișmigiu

Bookmark and Share
Publicat: luni, 15 Aprilie 2013 , ora 10.25

Concert în locuri neconvenționale, titrau publicațiile online zilele trecute, amintind de concertele pe care Horia Mihail urma să le aibă în parcul Cișmigiu și Herăstrău din București, în week-end. Au fost două concerte care au adus sute de oameni curioși să asculte un pian în aer liber sau să îl asculte pe Horia Mihail și în altă parte decât în sala de concert. În Cișmigiu, sâmbătă, 13 aprilie 2013, a fost și Adina Dragomir.


Are aproape 700 de kilograme. Îl cheamă Steinway. Este cel mai bătrân dintre cele trei piane. Are vreo 50 de ani și, spune acordorul, "sună cel mai bine". Al treilea pian călător a plecat sâmbătă, de la Sala Radio.

Nu a mers foarte departe, până în Parcul Cișmigiu. Unul dintre cele mai frumoase și aglomerate parcuri din București, la ora prânzului era un mozaic de culori, glasuri și ciripituri. O zi perfectă de primăvară. O zi perfectă pentru muzică. Când pianul a ajuns în parc, la foișorul de lângă zona copiilor, scos din mașină și transportat de șase băieți, centrul atenției s-a schimbat. La început sfios, apoi cu mai mult curaj, trecătorii s-au apropiat.


Deci veneau până la urmă aici. Tot ne-am învârtit pe aici.

Ați venit special să-i ascultați?

Da.

Ce credeți că se întâmplă aici?

O minune probabil. Probabil că se cântă ceva. Așteptăm o mare surpriză. Pianul se plimbă prin parc. Mă uitam cum l-au dat jos, cum îl pregătesc.

Sunteți curios ce se întâmplă? Văd că vă uitați înspre foișor?

Știu, știu că începe la ora 17.00. Este o chestie foarte frumoasă.


La un moment dat, a ajuns și Horia Mihail:

"Sunt foarte bucuros că Radio România a atins culmile modernismului în acest fel. Se știe, în Statele Unite, în Europa de Vest și nu numai, acest tip de concerte, hai să le spunem pops nu fac altceva decât să atragă atenția asupra ceea ce este frumos și mai puțin exploatat, dacă-mi permiteți acest cuvânt, de către posturile de televiziune și de radio comerciale. Așa se creează noi melomani, nu aducându-i cu forța pe copii în sălile de concerte, ci pur și simplu ducându-te tu la ei."

Horia Mihail a urcat în foișor, s-a așezat la pian și a început să cânte. Un tânăr cu bocanci și geacă de piele, o adolescentă cu piercing, blugi și teniși, bunici cu nepoți, doamne cu fluturași pe care scrie Pianul călător, studentă cu ochelari cu rame groase, bicicliști, mulți copii, băieți și fete pe care sigur nu-i vezi niciodată într-o sală de concerte. Lume care se oprește. Ridică ochii peste capetele mulțimii care a făcut deja cerc în jurul foișorului și rămâne să asculte.

E adevărat, Beethoven, acompaniat de ciripitul păsărelelor și glasurile copiilor nu sună ca într-o sală de concert, dar pare mai aproape, spun doi tineri în colanți, pe bordură, lângă bicicletele lor:


"Mă bucur că avem oportunitatea aceasta și e un lucru bun pentru comunitate, în general să vină așa în mijlocul oamenilor, nu doar într-o sală de concert, unde poate nu vin toți oamenii. Cred că e un prim pas spre deschidere, spre acest tip de muzică."

"Da, e o atmosferă deosebită. Cred că și restul sunt de aceeași părere, că văd că vin tot mai mulți".

Cum e mai bine? Aici așa în parc sau într-o sală de concert?

Aici e mai aproape de oameni.


Dacă te uitai de pe movila din dreapta foișorului, vedeai sute de gâturi alungite, oameni care stăteau pe vârfuri să vadă mai bine și mâini ridicate. Camerele panoramau, surprindeau chipul lui Horia Mihail, înregistrau atmosfera.

Dacă ar fi fost o sală, ai fi putut să spui a fost arhiplină, mai ales la aplauze, când pianistul a fost rugat să dea bis, și apoi la autografe, când nu mai era lăsat să plece.