Pianistul, compozitorul şi aranjorul de jazz Jancsy Körössy, primul muzician care a combinat folclorul muzical românesc cu ritmurile specifice jazzului american şi creatorul stilului free în jazzul românesc a încetat din viaţă luni, 21 ianuarie 2013. Jancsy Körössy este considerat a fi unul dintre cei mai autentici pianişti de jazz din Europa şi unul dintre cei mai valoroşi muzicieni de jazz din România.

Născut în 1926 la Cluj-Napoca, Jancsy Körössy s-a stabilit în Statele Unite ale Americii cu peste 40 de ani în urmă. Distincţiile obţinute la festivaluri prestigioase de jazz, discurile sale solo sau în colaborare cu alţi muzicieni (Jancsy Körössy - Jazz Recital, Jancsy Körössy Plays His Own Compositions, Identification), întreaga sa activitate l-a plasat pe axa muzicienilor care au contribuit la dezvoltarea limbajului internaţional al jazzului.

În 1975 a fost premiat de preşedintele american Jimmy Carter pentru merite culturale extraordinare în jazz, în 2002 a primit premiul pentru cel mai valoros muzician din diaspora, oferit de Radio România, iar în 2006 a primit distincţia de Comandor din partea preşedintelui României.

*

Jancsy Körössy, într-un fragment din interviul acordat colegei noastre, Daniela Nicolae, pentru emisiunea "Colecţia de jazz":

«Eu ador pianul. Muzica este viaţa mea, cum s-ar spune, cu adevărat, nu aşa hai să spui o vorbă! Într-adevăr, fără muzică eu n-aş putea avea o viaţă; aş exista, dar n-aş avea viaţă. Sunt norocos că mi-am dat seama de un timp de unde vine muzica asta, ce este şi sunt gata să cânt oricând când mă aşez la pian sau când nu sunt la pian. Îmi vin ideile, fantezii, fraze muzicale pentru începutul unor importante lucrări muzicale pe care eu nu le-am făcut niciodată până acum - probabil că o să le fac de acum încolo. Nu le-am făcut până acum pentru că eu n-am studiat, n-am avut un profesor. Pe pământ, aici, eu puteam să am în România pe cei mai mari maeştri, pentru că am fost recomandat de nişte prieteni care au studiat muzica şi au crezut că ar fi trebuit să studiez şi eu. Eu însă n-am avut curajul să accept să studiez cu nimeni; n-am crezut că aş fi în stare să reţin ce mi se arată de către un maestru. Eu mă simt jenat când mă duc la Uniunea Compozitorilor şi aud pe cineva să mă cheme "maestre". Nu-mi place, eu nu cred că eu sunt maestru.»

Despre Jancsy Körössy, Florian Lungu, realizator de emisiuni de radio şi televiziune:

Florian Lungu, unul dintre avizaţii cunoscători ai vieţii şi, mai ales, ai activităţii lui Jancsi Körössy, care ne-a părăsit luni, 21 ianuarie 2013. Cum l-aţi cunoscut şi cum era ca om, evident, şi, mai ales, ce-am pierdut prin persoana lui Jancsi Körössy?

Ne-am cunoscut cu mulţi ani în urmă, când încă mai era în România. El de peste 40 de ani a emigrat; întâi în Germania şi de acolo în Statele Unite ale Americii, fiind chemat de un fel de Lungu de-al lor de la Voice of America, e vorba de marele realizator de emisiuni de jazz timp de decenii Willis Conover. L-am cunoscut pe când era împreună cu Johnny Răducanu la contrabas, cu Dan Mândrilă la saxofon-tenor şi când avea un apartament pe lângă Piaţa Amzei. Făcea nişte cafele grozave. Dar, după aceea, el a plecat, a ajuns în Germania, acolo a realizat un disc extraordinar, numit Identification şi care a fost foarte apreciat de public.

Cu fondurile câştigate de pe urma discului a trecut oceanul şi a ajuns în SUA, stabilindu-se în Atlanta, Georgia. De fapt, el s-a născut în cea de-a 26 zi a lui decembrie 1926, la Cluj. Am fost la el acum mai puţin de o lună, el acum locuind în Bucureşti, în apartamentul partenerei sale de pian, Ramona Horvath, o tânără extrem de talentată, cu care a realizat şi un disc foarte frumos, numit Dor de-acasă; ea activează în ultima vreme mai mult la Paris. A avut un cancer de colon, a fost operat şi se pare că, fiind un fizic foarte vital, începuse să se restabilească şi speram să se facă bine. Asta a fost în 26 decembrie, am fost împreună cu Nicolas Simion, fiindcă noi acum pregătim un CD…

Tocmai ne-a vorbit despre el: cu două concerte din anii `70.

Exact. Din 1972, din Atlanta, un concert de pian solo absolut excepţional, care poate da măsura şi evidenţa unui muzician de excepţie. El a fost autodidact, dar un autodidact de geniu, îndrăznesc să spun, fiindcă aşa cum a înţeles el muzica, aşa cum a acumulat el valorile artei sunetelor puţini reuşesc să o facă. Avea o capacitate imensă de a prelucra, de a transfigura, de a redimensiona şi a reînveşmânta nişte subiecte muzicale care erau, de fapt, nişte pretexte ca să aibă motiv pentru travaliul pe care el în realiza pe claviatură şi nu numai. De la vârsta de 19 ani, Jancsi Körössy a venit la Bucureşti şi prin anii 60 îşi uimea auditorii prin tehnica strălucitoare pe claviatură, prin complexitatea şi rafinamentul armoniilor, mai ales prin nesecata inventivitate dovedită în improvizaţie. Îl putem considera un veritabil şef de şcoală în jazzul autohton; el rămâne creatorul care a acreditat şi concretizat încă de acum cinci decenii ideea reformulării în limbajul jazzului a unor inflexiuni şi ritmuri specifice poporului românesc - aceasta cu decenii înainte ca stilul şi, respectiv, termenul etno, la modă astăzi, să devină un stil obişnuit. Tot el a fost unul dintre primii jazzmani care a cultivat la noi stilul free jazz, care s-a dezvoltat la noi în anii 50-60. Admiratorii mai vârstnici îşi amintesc din acei ani concertul în care pianistul a propulsat în jazz pe foarte tânăra pe atunci Aura Urziceanu, într-un concert memorabil care a avut loc la Sala Dalles. Apoi a participat la inaugurarea Clubului de jazz al Casei studenţilor din Bucureşti, unde a evoluat solo în 1968, revenind acolo în trio. Dar putem vorbi şi de remarcabile înregistrări efectuate în studiourile Radiodifuziunii Române. Exista prin arhiva Radioului o serie întreagă de înregistrări care nu au mai fost folosite şi voi încerca să vorbesc cu cei în drept să valorificăm acest patrimoniu de înregistrări pentru a le da posterităţii într-o formă pe CD.

*

Saxofonistul Nicolas Simion unul dintre colaboratorii lui Jancsy Körössy:

Saxofonistul Nicolas Simion, unul dintre muzicienii români care au colaborat şi l-au cunoscut îndeaproape pe Jancsi Körössy. Ce regretaţi că am pierdut şi cum vi-l amintiţi, în acest remember de un minut?

Ultima dată l-am văzut pe 3 ianuarie, înainte să mă întorc în Germania şi, după operaţia avută în august, anul trecut, fizic era încă destul de sensibil, însă foarte ambiţios, avea o energie pozitivă, vroia să facă lucruri noi, vroia să reînceapă cariera pe care a întrerupt-o atâţia ani şi avea foarte multe de spus, multe piese pe care le-a cântat şi le-a imprimat - o parte - dar pe care nu le-a notat, avea de gând să le pună pe hârtie. Era un om care te inspira şi care îţi dădea încredere şi de la care aveai multe de învăţat.

Să spunem lucrurilor pe nume, toţi jazzmanii români pe care îi ştim, în frunte cu Aura Urziceanu, Johnny Răducanu, Dan Mânzilă, Marius Pop, Richard Osanitski şi tot restul au învăţat de la el. Adică a fost primul care a înţeles că folclorul românesc poate fi transpus şi în jazz şi poate fi adaptat şi era un improvizator genial. Trebuie să-i ascultăm imprimările şi să-l redescoperim ca să ne dăm seama, de fapt, cine a fost şi ce am pierdut.

Iar omul Jancsi Körössy?

Omul Jancsi Korossy, cum să vă spun aşa, discret, era un om destul de dificil, însă era foarte corect, nu făcea compromisuri şi 24 din 24 de ore era numai cu gândul la muzică, ascultând, cântând, aranjând muzică, asta era lumea lui.

Din păcate l-am pierdut, Dumnezeu să-l odihnească! Să vedem ce se poate face cu ce-a lăsat în urmă, să nu uităm în totalitate.

Sigur că da, are câteva imprimări şi chiar eu voi realiza un dublu CD cu muzica lui imprimată în anii '72 şi '75, două concerte solo, care sperăm să apară în aprilie. Chiar vroiam să facem un concert omagial, dar va deveni un concert memorial, din păcate.