ACUM:
15.27
Concerte de 5 stele
primite prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 17.00 Perpetuum mobile Actualitate, muzică bună, educație și ... un tonus optimist la final de zi.
Apoi: 18.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Cronici Înapoi

Academia Barocă Europeană din Ambronay, la București

Bookmark and Share
Publicat: vineri, 13 Iulie 2012 , ora 11.55

Doi servitori loiali și descurcăreți...
Un tată materialist...
Doi îndrăgostiți....
Un pețitor inoportun...

Acestea sunt cele șase personaje care se regăsesc în Contractul de căsătorie, farsă comică de Gioacchino Rossini, pe care am avut ocazia să o urmăresc joi, 12 iulie 2012, în Studioul de operă al Universității Naționale de Muzică din București în interpretarea Academiei Europene Baroce din Ambronay, Franța.

Dacă vă întrebați cum poate o Academie de Muzică Barocă să interpreteze o operă romantică, vă va da răspunsul Leonardo Garcia Alarcon, dirijorul acestui ansamblu:

«Cred că în repertoriul liric nu e loc de clișee precum e baroc, e clasic, e romantic. De la operele comice de Roberto Cavalli până la Falstaff de Verdi există un liant neîntrerupt. În această farsă de Rossini se regăsește spiritul Barocului venețian, căci, să nu uităm că opera acolo a luat naștere. De asemenea, opusul rossinian despre care vorbim este străbătut de ritmuri mozartiene, care amintesc, de pildă, de Nunta lui Figaro, o operă care l-a influențat mult pe tânărul Rossini. Mozart a fost la rândul său influențat de Baroc, pe când a călătorit, adolescent fiind, în Italia. Rossini se menține în această linie neîntreruptă. Tocmai de aceea este greu să se facă o delimitare între genuri. Cred că mai degrabă putem vorbi de opere seria, respectiv, opere buffa.»

Și nu putem să nu îi dăm dreptate dirijorului, fie și numai dacă ne gândim la subiectul piesei: Fanny (Elisandra Melian), fiica bogatului negustor Mill (Job Tome), care este forțată de tatăl ei să se mărite cu un canadian bogat pe nume Slook (Eugene Chan), deși ea îl iubește pe Eduardo Milfort (Anthony Gregory), un tânăr care nu are avantajul bogăției. Cu toate impedimentele, cei doi rămân împreună, grație intermedierii celor doi servitori - Norton (Matthieu Heim) și Clarina (Alexandra Schoeny), dar și a pețitorului inoportun Slook, care se transformă în aliatul lor. Toate aceste personaje amintesc de comediile lui Moliere, care, la rândul său, a găsit numeroase subiecte de inspirație în Commedia dell'arte.

Am fost extrem de impresionată de jocul celor șase tineri din Spania, S.U.A, Anglia, Franța și Portugalia care era și mai mult pus în valoare de o regie originală, plină de efecte dintre cele mai neașteptate, semnată de Stephane Groegler. Și scenografia a fost una foarte inspirată.

Orchestra la rândul său a avut o evoluție interesantă. Singurul lucru care m-a nedumerit a fost alegerea dirijorului de a plasa suflătorii pe scenă, lăsându-i în fosă doar pe cei din partida de coarde. Dirijorul a motivat această opțiune spunând că sonoritatea instrumentelor de suflat - unele istorice - ar fi avut de pierdut și ar fi părut înfundată dacă ar fi rămas în fosă. Cu toate acestea, nu pot nega faptul că au existat momente în care vocile erau eclipsate de intensitatea sonoră a instrumentelor. Dar au fost foarte puține aceste momente.

Academia Europeană Barocă a fost desemnată Ambasador Cultural al Uniunii Europene și își propune să-i pregătească pe tinerii muzicieni pentru cariera pe care și-au ales-o.

Petra Gherasim