ACUM:
10.00
Grădina de... sunete
Lucrări integrale cunoscute din stilurile baroc-modern
Urmează: 11.55 Promo
Apoi: 11.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Cronici Înapoi

Noua 'Tosca' de la Opera din Köln

Bookmark and Share
Publicat: marți, 29 Mai 2012 , ora 14.13
Majoritatea artiștilor care evoluează pe scenă - fie ea de teatru sau operă - este de părere că e nevoie de timp pentru ca o nouă producție "să se așeze", pentru ca toți cei implicați să se simtă confortabil în noul decor, cu partenerii de scenă și uneori chiar într-o sală de spectacole necunoscută.

Urmând această regulă nescrisă, am ratat voit premiera din 17 mai 2012 a spectacolului "Tosca" prezentat de Opera din Köln în regia lui Thilo Reinhardt, preferând să merg la cea de-a patra reprezentație, duminică, 27 mai. Întrucât sediul Operei se află în renovare, instituția s-a mutat provizoriu în Musical Dome - o clădire situată în proximitatea Domului și a Rinului, pe care nu o pot descrie decât ca pe un hangar mobilat.

Spectacolul începea oficial la ora 19.30, eu am intrat în sală zece minute mai devreme și am fost extrem de surprinsă să văd că pe scenă avea loc o slujbă, oficiată în decorul unei biserici. Preț de câteva minute am fost dezorientată, crezând că am întârziat, deși spectatorii continuau să intre în sală, iar orchestra nu se afla încă în fosă. Să fi avut slujba o dublă semnificație, extinsă dincolo de spațiul teatral - având în vedere că spectacolul pe care l-am urmărit se juca în ceea ce în Germania era Duminica Rusaliilor? O variantă puțin plauzibilă, aș zice. Cred că mai degrabă a fost vorba de o idee regizorală, al cărei scop îmi rămâne ascuns. Pentru că dacă regizorul a avut de gând să prezinte publicului cât mai repede posibil unicul decor folosit pe întreaga durată a spectacolului... atunci a fost vorba de o decizie neinspirată.

Această nouă versiune a operei pucciniene plasează triunghiul Floria Tosca - Mario Cavaradossi - Scarpia în peisajul unei Rome fasciste și are accente vulgare și tragic-comice. Așa cum vă spuneam, toate cele 3 acte ale operei se desfășoară în același decor al bisericii prezentate la început, un loc la început sfânt ce se transformă, din momentul apariției lui Scarpia și până la final, într-unul blestemat, regizorul insistând asupra caracterului demonic al Baronului.

Unul dintre momentele pe care le-am găsit de un gust cel puțin îndoielnic a fost cel în care Mario e torturat - moment redat în această montare ca o crucificare cu toate elementele ei - coroana de spini, cuiele bătute în palme și chiar și sulița înfiptă în piept; apoi moartea lui Scarpia care - surprinzător - nu moare din prima, deși este împușcat de Tosca, ci are încă puterea să se ridice după primul glonț și să o amenințe pe Floria, care, într-un gest de renunțare este pregătită să i se ofere. Dar tragi-comedia nu s-a încheiat, pentru că celebra replică a Toscăi "E avanti a lui tremava tutta Roma! " - "Și în fața lui tremura întreaga Romă", rostită în mod tradițional și logic după moartea lui Scarpia, reprezintă în această montare o insultă la adresa masculinității Baronului, care brusc este dezgustat de femeia din fața lui, încearcă să iasă din biserică și este împușcat a doua oară - mortal de data aceasta.

Inutil de adăugat că din cauza acestui artificiu de prost gust și a multor altora asemenea, legătura dintre discursul muzical și cel actoricesc devine o glumă decalată.

Total nepotrivită am găsit și distribuirea sopranei Takesha Meshe Kizart în rolul titular. Artista americană de origine africană are un timbru frumos, însă grave probleme de intonație și susținere, motive pentru care partitura Toscăi în interpretarea sa a fost neinteligibilă.

Bas-baritonul Oliver Zwarg nu a fost nici el cea mai bună alegere pentru Scarpia, fiind nepotrivit timbral.

Tenorul Călin Brătescu - interpretul lui Mario Cavaradossi - a fost cel care m-a făcut să cred că seara n-a fost cu totul pierdută. Și nu spun asta din patriotism, ci din pura convingere că Brătescu a fost singurul ce a meritat ascultat în această producție.

Foto: Bernd Uhlig

Irina Cristina Vasilescu