Transmisiunile HD oferite de Light Cinema de la Opera Metropolitan din New York au continuat sâmbătă, 25 februarie 2012, cu Ernani".

Pentru mulţi, de maxim interes a fost opera însăşi, larga accesibilitate a acestei lucrări verdiene de tinereţe asigurând umplerea sălii aproape integral. Pentru cei mai avizaţi, principala atracţie a constituit-o însă distribuţia, mai ales soprana americană Angela Meade, interpreta Elvirei.

Angela Meade - principala atracţie

Soprana a debutat în lumea liricii ex abrupto, chiar cu acest rol şi chiar la Metropolitan, acum 4 ani - pe când era încă studentă - înlocuind-o peste noapte pe Sondra Radvanovsky. A făcut atunci senzaţie datorită calităţilor sale vocale, absolut excepţionale. Într-adevăr, cum am putut constata şi acum, Angela Meade are o voce strălucitoare şi caldă în acelaşi timp, impresionant de plină şi de agilă totodată - în pasajele de coloratură - cu sublime acute în pianissimo şi cu o frazare maleabilă, de largă respiraţie.

Ceilalţi protagonişti n-au făcut decât să confirme aşteptările cunoscătorilor, fiind cu toţii artişti de mare prestigiu internaţional, prezenţi adesea şi-n distribuţiile de la Met. Astfel rolul titular a fost asigurat cu autoritate de experimentatul tenor Marcello Giordani, baritonul Dmitri Hvorostovsky - verdian de elită - a fost Don Carlo, iar basul Ferruccio Furlanetto a creat un foarte convingător De Silva. De menţionat aportul corului - prezent aproape permanent în opera Ernani - şi desigur, prestaţia orchestrei, sub bagheta lui Marco Armiliato. Actualmente el este cel mai... ocupat dirijor de la Metropolitan; record pe care tocmai l-a stabilit dirijând 6 din cele 7 spectacole ale săptămânii trecute.

Producţie impresionantă

Cât despre producţie, aceasta a fost realizată de Pier Luigi Samaritani cu aproape 3 decenii în urmă. S-au perindat astfel în ea distribuţii glorioase, unul dintre interpreţii rolului Ernani fiind, de exemplu, Luciano Pavarotti. Impresionantă prin reconstituirea scenografică minuţioasă a epocii şi prin costumele fastuoase, tradiţională şi convenţională întru totul, această montare a oferit pe ecran şi un spectacol aparte, inaccesibil publicului din sala Metropolitanului; acela al schimbărilor de decor. Spre deosebire de recentele transmisiuni ale Tetralogiei wagneriene - cu tehnologia ei sofisticată, computerizată aproape integral - aici apărea după fiecare tablou o armată de oameni - foarte disciplinată, eficientă, silenţioasă - care alcătuia următorul cadru, în câteva minute, sub ochii tăi. Între timp mezzosoprana Joyce Di Donato - gazdă a transmisiunii, cu apariţie de top model - îi intervieva cu graţie pe protagonişti.