ACUM:
21.00
Scena europeană
Înregistrări sau concerte în direct.
Urmează: 23.30 Sunete contemporane Incursiune în lumea muzicii contemporane românești.
Apoi: 0.00 Adagietto În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...

Arhivă : Cronici Înapoi

Dirijorul Jin Wang și Simfonia a 9-a la Ateneu

Bookmark and Share
Publicat: luni, 10 Ianuarie 2011 , ora 12.05

Revenind la Filarmonica bucureșteană după ce ascultasem, înainte de Crăciun, Oratoriul bizantin Nașterea Domnului de Paul Constantinescu, am fost vineri, 7 ianuarie 2011, la un concert condus de Jin Wang. Din ce am auzit de la amicii cu care m-am întâlnit la Ateneu, se pare că prezența dirijorului a fost motivul pentru care sala a fost arhiplină și joi și vineri, iar lumea nu doar că a stat pe scări, dar a și venit de acasă cu un scăunel pliabil propriu.

Jin Wang este un dirijor în care se reunesc trăsături aparent contradictorii: gestică largă dar foarte încordată, transmițând o stare de profundă atenție; și, pe de altă parte, gesturi mici, extrem de încărcate de tensiune, cuprinzătoare prin intensitate. S-au mai adăugat controlul perfect asupra trupului, o ținută foarte dreaptă, rezultate maxime cu minim de gest, chiar dacă, paradoxal, uneori Jin Wang dirija într-o manieră expansivă.

Am ascultat o Simfonie a 9-a de Beethoven frustă în prima parte, ca și când ar fi fost redusă la esența lemnoasă fără învelișul protector; o parte a doua în care Jin Wang părea că trage, pur și simplu, temele afară din muzică, pentru ca noi să le auzim cât mai clar; o parte a treia bachiană în profunzime, alteori complet contemporană în atmosfera de muzică de film; și o parte a patraa în care s-au alăturat, în al patrulea hit din această simfonie alcătuită din patru părți și patru hituri, Corul Filarmonicii bucureștene și patru soliști vocali: soprana Lavinia Mamot, cu o voce plutind foarte frumos deasupra sălii; mezzosoprana Sidonia Nica, bine armonizată, umplând bogat sonoritatea cvartetului vocal, dându-i stabilitate și soliditate; Cristian Mogoșan, genul de tenor eroic, foarte cald; și impunătorul bariton Ștefan Ignat.

Celebra temă din Oda bucuriei a fost introdusă de orchestră într-un pianissimo care a ținut sala încremenită, ca și când nimeni nu ar fi prevăzut turul de forță pe care trebuie să-l facă toți muzicienii în această parte a patra din Simfonia a 9-a de Beethoven, în care au trebuit să reacționeze repede și la muzica alertă și la cerințele dirijorului Jin Wang. La final, aplauze numeroase, un fragment bisat din ultima parte și Ateneul în picioare au precedat plecarea noastră de la concertul de vineri, 7 ianuarie, al Filarmonicii bucureștene.


Maria Monica Bojin