Noua producţie a întregului ciclu aparţine cineastului şi omului de teatru canadian Robert Lepage. Este foarte spectaculoasă, bazată pe tehnologie de ultimă oră, coordonată electronic. Scheletul scenografic sugerează o imensă claviatură care pivotează pe un ax central, în întregime sau fragmentar, până la nivelul fiecărei clape. Decorul se schimbă în funcţie de aceste mişcări, ce generează mereu alte imagini şi spaţii de joc cu ajutorul proiecţiilor şi efectelor de lumină.

Gerhard Siegel - vedeta serii

Copleşitorul rol Siegfried - foarte lung şi extrem de solicitant - a fost asigurat de tenorul Jay Hunter Morris; un viking blond de toată frumuseţea, temerar şi talentat, dar cu o voce sub calibrul rolului, modest timbrată. Soprana Deborah Voigt a întruchipat o Brünnhilde statuară, cu sonoritate vocală somptuoasă iniţial, marcată însă pe parcurs de ţesătura extrem de incomodă a rolului. Bas-baritonul Bryn Terfel a apărut în Wotan - Călătorul; impunător, suveran în conturarea personajului şi-n conducerea opulentei, nobilei sale voci. Dar vedeta serii a fost, indubitabil, tenorul Gerhard Siegel în Mime; glas penetrant, focalizat, rostire mordantă, siguranţă desăvârşită, uimitoare mobilitate a expresiei sonore şi fizice deopotrivă.

Din distribuţie au mai făcut parte mezzosoprana Patricia Bardon - impozantă Erda, bas-baritonul Erich Owens - excelent Alberich şi soprana Mojca Erdmann - voce înaripată, luminoasă şi agilă, în Pasărea pădurii. Li s-a alăturat impresionantul aparat orchestral sub bagheta lui Fabio Luisi, noul dirijor principal al Metropolitanului; un coordonator atent şi eficient, un muzician de viziune, pe măsura exigenţelor impuse de ampla şi complexa partitură wagneriană.

Transmisiunile The Light Cinema - o oportunitate

De subliniat în final posibilitatea oferită de o asemenea transmisiune, aceea de a urmări prim planuri de detaliu în timpul spectacolului şi de a pătrunde pe parcursul pauzelor în culise, în cabinele artiştilor pantru a afla, "la cald" şi de la sursă, multe lucruri interesante.