ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Cronici Înapoi

Tango de basm la Sala Radio

Bookmark and Share
Publicat: luni, 24 Octombrie 2011 , ora 13.05

De ce iubim tangoul? Pentru că ritmul lui este unul eliberator, pentru care constrângerea reprezintă o necunoscută. Tangoul este printre puținele dansuri care face ca doi parteneri ce se mișcă la unison, ca pe o podea de foc și apă, într-un ritm tulburător prin senzualitatea pe care o emană să devină o singură persoană. Dacă ați văzut filmul "Tango" de Carlos Saura înțelegeți desigur, la ce mă refer. Este unul dintre cele mai expresive dansuri și deci muzica ce îi dă naștere nu poate fi mai prejos. Muzica de tango mă face și pe mine să abandonez tonul convențional al unei cronici, care nu își poate avea locul în ceea ce vreau să vă relatez în continuare.


… Al nostru, al tuturor

Așadar, să se stingă luminile și să rămână aprins acel singur reflector pe scenă sub care se află Cvartetul Gerardo Jerez Le Cam (condus de pianistul cu același nume și din care au mai făcut parte Juanjo Mosalino la bandoneon, violonistul Iacob Măciucă și Mihail Trestian la țambal). Data: 22 octombrie 2011. A fost o seară revelatorie care a arătat, încă o dată, că tangoul e universal: e și al meu, și al dumneavoastră, și al lui sau al ei. Pentru că muzica lui Gerardo Jerez Le Cam, argentinianul adoptat de Franța, este la fel de marcată de temele muzicale românești, ca și de acelea din Argentina sa natală.

Gerardo Jerez Le Cam: «Tangoul și influența argentiniană se află în mod natural în mine, întrucât m-am născut și am copilărit în Argentina. De douăzeci de ani am avut norocul să mă aflu în contact cu mulți muzicieni români, în Nantes, unde locuiesc actualmente. Influența română este, așadar, importantă pentru compozițiile mele.»

Și pentru că o cronică atât de elogioasă poate părea nerealistă, am să aduc și o critică serii de 22 octombrie: a fost prea scurtă. Dar a însemnat o oră și mai bine dedicată unei muzici ce amintea de Astor Piazzolla, dar pe care au îmbogățit-o ritmuri parcă enesciene sau bartokiene; nu întâmplător, căci Gerardo Jerez Le Cam se simte în România ca într-o a doua casă, după cum ne-a și declarat:

«Este asemănător cu ceea ce simt de fiecare dată când mă întorc în țara mea natală, Argentina. Regăsesc același temperament latin, același spirit improvizatoric, același aer familiar. Există multe lucruri pentru care îmi face mare plăcere să mă aflu în România.»


Tangoul și creaturile fantasticului

Toți cei patru membri ai cvartetului înțeleg și se identifică cu această muzică creată de Gerardo Jerez Le Cam, iar combinația pian - vioară - bandoneon - țambal este una originală. Temperamentalul pian este domolit de melodia insinuantă a bandoneonului (dozată atât de bine de Juanjo Mosalines!), apoi tonul redevine ardent grație viorii, ale cărei linii sunt punctate picant de țambal. Cum să nu te pierzi în asemenea meandre? Adaptarea pe ritm de tango a unor piese de Bach a fost o surpriză la fel de plăcută ca interpretarea unei piese intitulată Luna de Tulcea, a cărei poveste se revendică, parcă, de pe tărâmul basmelor cu sânziene, zmei seducători și alte creaturi ale Fantasticului.

Lumina s-a stins, întunericul s-a înstăpânit peste studioul "Mihail Jora", însă tăcerea mai păstrează totuși reverberațiile nebunești ale serii ce s-a încheiat.

Petra Gherasim