Timp de o lună, între 9 septembrie şi 9 octombrie, la Bonn, oraşul în care s-a născut în 1770 Ludwig van Beethoven, se desfăşoară Beethovenfest, un proiect care, de la an la an, se impune mai mult în conştiinţa publicului german - în special a celor care locuiesc la Bonn şi la Koln, dar şi în micile localităţi învecinate, pentru că acest festival se desfăşoară în nu mai puţin de 25 de săli de concert diferite.

La ediţia din 2011 s-au pus în vânzare 44.500 de bilete, la un preţ mediu de 46 de euro, din care s-au vândut peste 88% - ceea ce este evident un succes pentru organizatori, care primesc din partea statului german doar 32% din suma totală necesară organizării acestui eveniment.

Iată câteva idei generale despre Festivalul Beethoven de la Bonn, desprinse din interviul pe care ni l-a acordat intendantul acestuia, Ilona Schmiel:

«Dacă patronul festivalului ar mai fi printre noi…

Cred că Beethoven ar fi fericit să participe la un festival ca acesta. Nu vreau să sune că sunt mândră de ceea ce am făcut în ultimii 8 ani, dar sunt sincer convinsă că festivalul a ajuns într-un punct când este capabil să atragă oamenii tineri, dar şi pe cei care cunosc multe lucruri despre muzică, care au ascultat tot ceea ce se poate asculta. De aceea avem şi comenzi de lucrări începând cu anul 2004 şi cred că un sfert din aceste lucrări vor avea un viitor în repertoriul secolului XXI.»

Anul acesta, printre numele protagoniştilor s-au numărat şi interpreţi sau compozitori români. De exemplu, a putut fi ascultat Preludiul la unison de Enescu, în interpretarea Orchestrei festivalului din Budapesta, cu Ivan Fischer la pupitru.

«Enescu nu este cunoscut aici, dar a scris a muzică minunată, iar publicul a aflat ceva nou. Mihaela Ursuleasa a cântat minunat Concertul nr.1 de Franz Liszt, asemenea şi Mihaela Martin, care locuieşte aici la Bonn, împreună cu Frans Helmersson, soţul ei.»

Însă printre protagonişti s-a aflat şi Fanfara Ciocârlia, nu cu unul, ci chiar cu două concerte.

«Formaţiile acestea de ţigani sunt ceva ce-mi place foarte mult. Am ascultat prima dată Fanfara Ciocârlia pe stradă, la Budapesta. A fost o întâmplare: eram pe stradă şi m-am întrebat - ce-i asta?

A programa într-un festival ca Beethoven un amsamblu ca Ciorcârlia este o chestiune de diversificare a publicului. Îmi plac la Fanfara Ciorcâlia energia şi puterea, totala libertate de a face muzică, fără nicio barieră, fără nicio filosofie complicată. Este aceeaşi energie pe care o simţi ascultând Orchestra de tineret Simon Bolivar a Venezuelei.»

Totul corect, nimic extraordinar

Cred că tocmai energia şi entuziasmul au lipsit însă din primul recital la care am asistat, cel din 6 octombrie, susţinut de pianistul Murray Perahia la Beethovenhalle. Murray Perahia, nu în forma extraordinară în care l-am ascultat la Bucureşti, a propus lucrări de Bach, Beethoven, Brahms, Schumann şi Chopin. Dacă vreţi, a fost o lectură corectă, a unui pianist care poate nu era într-una dintre zilele sale cele mai bune.

A doua zi, în 7 octombrie, am asistat la ceea ce pot numi un experiment: recreerea unui concert din cadrul primului festival Beethoven, organizat de Franz Liszt la Bonn. 12 august 1845 a însemnat un concert al cărui tipar a părut total neobişnuit astăzi: am ascultat uvertura Coriolan, Simfonia a V-a, un cvartet din opera Fidelio, o arie din oratoriul Hristos pe muntele măslinilor, Cvartetul op.74 şi Concertul nr.5 pentru pian şi orchestră. Mai bine de trei ore de muzică, susţinute de un amsamblu specializat în interpretări istorice - Concerto Koln condus de Ivar Bolton, dirijorul orchestrei Mozarteumului din Salzburg, o galerie de tineri cântăreţi, între care s-a remarcat soprana Chen Reiss, un Cvartetul de coarde Pleyel, cu versiune destul de ştearsă şi cu probleme intonaţionale în Cvartetul harpelor, şi, în fine, l-am putut admira pe pianistul Aleksandr Melnikov în Imperialul beethovenian. Melnikov a cântat pe un fortepiano original din 1815 - pentru urechile contemporane - o audiţie oarecum frustrantă, pentru că un fortepiano, ştim toţi, nu sună ca un pian şi nici nu are bogăţia lui expresivă. De altfel, nici orchestra nu stăpânea pe deplin partitura, dar de dragul istoriei şi pentru cei care iubesc astfel de reconstituiri, concertul ar putea fi văzut ca un eveniment.

Capete de afiş ispititoare, organizare impecabilă

Nu am asistat însă decât la două concerte - insuficient pentru o părere obiectivă asupra întregului festival - care a avut capete de afiş, de exemplu, concertele Orchestrei Simfonice din Londra şi cele ale Orchestrei Filarmonicii din Israel, dirijate de Zubin Mehta - protagonişti şi la Festivalul Enescu. O organizare impecabilă la Beethovenfest, şi un loc minunat, pe malul Rinului - locul unde s-a născut unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii - Ludwig van Beethoven.