ACUM:
13.05
Polifonii
Baroc, clasic, romantic, coral, creație și interpretare românească - înlănțuite inedit într-o nouă emisiune.
Urmează: 15.25 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 15.29 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Cronici Înapoi

Anul acesta… Grande Journée Liszt

Bookmark and Share
Publicat: marți, 14 Iunie 2011 , ora 12.32

Anul Liszt nu putea trece neobservat de cei de la Institutul Francez care, așa cum au făcut anul trecut cu Chopin, au decis și anul acesta să organizeze un eveniment special pentru a sărbători bicentenarul împlinit de la nașterea compozitorului pe care Franța l-a adoptat. Legătura dintre Liszt și Franța era una bidirecțională, căci artistul a iubit cu ardoare Parisul, spațiu în care geniul său a înflorit.

Grande Journée Liszt s-a numit maratonul de sâmbătă, 11 iunie 2011, care, de dimineață până la miezul nopții, a propus diferite evenimente, unele mai savuroase decât altele pentru melomani și nu numai. Dimineața - recital la stația de metrou Unirii 1, după-amiaza, recital Brigitte Engerer, iar seara, un adevărat tur de forță susținut de tânărul pianist Bertrand Chamayou, care a interpretat Integrala Anilor de Pelerinaj.

Unul dintre cele mai frumoase recitaluri ale ultimei perioade

Acest din urmă recital s-a dovedit a fi unul dintre cele mai frumoase la care am asistat în ultimul timp. Bertrand Chamayou mi-a părut a fi unul dintre acei pianiști extraordinar de expresivi, care a făcut ca periplul propus de el și de Liszt prin Elveția și Italia să pară real și nu imaginar. Dar să o luăm punctual și să consemnăm ce anume a impresionat la acest tânăr artist:

1. A reușit să stea mai bine de trei ore în fața claviaturii, deși, după cum mi-a mărturisit în pauză, tocmai era atins de o criză de torticolis. Vă imaginați că aceasta a constituit un efort în sine, dar pianistul merită o aură de erou dacă ținem cont că recitalul a fost de o calitate extraordinară. Bertrand Chamayou nu a avut nici cea mai mică ezitare, umplând Sala Ateneului Român de o sonoritate bogată și extrem de plastică. Și închipuiți-vă că artistul ajunsese în România în acea după-amiază și urma să plece a doua zi de dimineață.

2. Este de o sensibilitate incredibilă și a reușit să scoată la iveală toate efectele care apar în aceste piese semnate de Liszt. Nuanțele de piano le-a realizat cu o măiestrie nemaipomenită, sunau de-a dreptul eteric; dacă nu aș fi văzut, nu mi-aș fi închipuit că sunt produse prin acel proces fizic de lovire a coardelor de către ciocănelele pianului. Iar momentele de forte au fost extrem de poetice, pline de avânt. Oscilarea între lumină și întuneric, între angelic și… diabolic, a fost ilustrată excelent, grație stăpânirii milimetrice a registrului grav care a funcționat ca o contrapondere pentru acele extrem de gingașe broderii din acut.

3. Am ajuns la cel de-al treilea punct și îmi dau seama că o consemnare de acest tip nu se potrivește recitalului pe care l-am urmărit, întrucât a fost atât de frumos, încât nu poate fi încorsetat astfel. Aș mai vrea să spun că Fantezia quasi sonata După o Lectură de Dante mi s-a părut răscolitoare; am cunoscut în acel moment neliniștea, frământarea, dilemele pe care le (pro)pune această lectură cititorului, sau în cazul de față, ascultătorului. Apoi am fost transportată ascultând Angelus, cu care începe cel de-al treilea ciclu.


La final, am simțit nevoia să-l determin pe tânărul pianist Bertrand Chamayou, cel care ne-a oferit o seară impresionantă, să ne dezvăluie impresiile lui despre Grande Journée Liszt și despre sine:


Domnule Chamayou, cum vă simțiți pe scena românească?

Iubesc mult scena românească, pe care am mai fost prezent acum trei ani, cu un alt program-maraton - Integrala celor 20 de priviri asupra copilului Iisus de Olivier Messiaen. A fost un program destul de greu, mai scurt decât cel din seara aceasta - a durat două ore - dar cu o singură pauză. Anul acesta mi-am ales o nouă provocare, Anii de Pelerinaj de Liszt, a căror interpretare durează trei ore. Este opera unei vieți întregi, Liszt a compus acest ciclu în 50 de ani. Pentru a interpreta aceste lucrări și pentru a rezista până la capăt, ai nevoie de un loc în care să te simți bine. Acum, după această primă parte, pot să vă spun că uitasem cât de minunată este acustica acestei săli. Nu spun asta ca să vă fac un compliment, dar chiar este una dintre sălile cu cea mai bună acustică în care am cântat până acum.

În programul de sală sunteți prezentat ca un specialist în materie de muzică lisztiană. Ce anume vă leagă de acest compozitor?

Nu sunt neapărat specialist în Liszt. Repertoriul meu este destul de vast și include chiar și muzică contemporană. Cânt și muzică veche pe instrumente vechi. Repertoriul meu este unul foarte variat. Au scris aceasta în program și pentru că eu cânt adesea muzică de Liszt. Primul meu disc conține Integrala Studiilor Transcendentale, iar acum am înregistrat un disc cu Integrala Anilor de Pelerinaj, deci două monumente ale muzicii universale. Este un compozitor la care țin în mod special pentru că este foarte eclectic și mă recunosc în această trăsătură. Este deschis către orice, iar în Anii de Pelerinaj se vede că există diferite trăsături, printre care și romantismul.

E această latură foarte, foarte generoasă a muzicii lui, în care mă recunosc. În ceea ce îl privește pe Liszt, mult timp au fost cântate doar piesele de virtuozitate, or, cred că este un compozitor care merită mai mult. Acest bicentenar oferă ocazia ideală pentru a arăta toate aspectele personalității sale, foarte bogată de altfel.


Petra Gherasim