Anul Liszt nu putea trece neobservat de cei de la Institutul Francez care, aşa cum au făcut anul trecut cu Chopin, au decis şi anul acesta să organizeze un eveniment special pentru a sărbători bicentenarul împlinit de la naşterea compozitorului pe care Franţa l-a adoptat. Legătura dintre Liszt şi Franţa era una bidirecţională, căci artistul a iubit cu ardoare Parisul, spaţiu în care geniul său a înflorit.

Grande Journée Liszt s-a numit maratonul de sâmbătă, 11 iunie 2011, care, de dimineaţă până la miezul nopţii, a propus diferite evenimente, unele mai savuroase decât altele pentru melomani şi nu numai. Dimineaţa - recital la staţia de metrou Unirii 1, după-amiaza, recital Brigitte Engerer, iar seara, un adevărat tur de forţă susţinut de tânărul pianist Bertrand Chamayou, care a interpretat Integrala Anilor de Pelerinaj.

Unul dintre cele mai frumoase recitaluri ale ultimei perioade

Acest din urmă recital s-a dovedit a fi unul dintre cele mai frumoase la care am asistat în ultimul timp. Bertrand Chamayou mi-a părut a fi unul dintre acei pianişti extraordinar de expresivi, care a făcut ca periplul propus de el şi de Liszt prin Elveţia şi Italia să pară real şi nu imaginar. Dar să o luăm punctual şi să consemnăm ce anume a impresionat la acest tânăr artist:

1. A reuşit să stea mai bine de trei ore în faţa claviaturii, deşi, după cum mi-a mărturisit în pauză, tocmai era atins de o criză de torticolis. Vă imaginaţi că aceasta a constituit un efort în sine, dar pianistul merită o aură de erou dacă ţinem cont că recitalul a fost de o calitate extraordinară. Bertrand Chamayou nu a avut nici cea mai mică ezitare, umplând Sala Ateneului Român de o sonoritate bogată şi extrem de plastică. Şi închipuiţi-vă că artistul ajunsese în România în acea după-amiază şi urma să plece a doua zi de dimineaţă.

2. Este de o sensibilitate incredibilă şi a reuşit să scoată la iveală toate efectele care apar în aceste piese semnate de Liszt. Nuanţele de piano le-a realizat cu o măiestrie nemaipomenită, sunau de-a dreptul eteric; dacă nu aş fi văzut, nu mi-aş fi închipuit că sunt produse prin acel proces fizic de lovire a coardelor de către ciocănelele pianului. Iar momentele de forte au fost extrem de poetice, pline de avânt. Oscilarea între lumină şi întuneric, între angelic şi… diabolic, a fost ilustrată excelent, graţie stăpânirii milimetrice a registrului grav care a funcţionat ca o contrapondere pentru acele extrem de gingaşe broderii din acut.

3. Am ajuns la cel de-al treilea punct şi îmi dau seama că o consemnare de acest tip nu se potriveşte recitalului pe care l-am urmărit, întrucât a fost atât de frumos, încât nu poate fi încorsetat astfel. Aş mai vrea să spun că Fantezia quasi sonata După o Lectură de Dante mi s-a părut răscolitoare; am cunoscut în acel moment neliniştea, frământarea, dilemele pe care le (pro)pune această lectură cititorului, sau în cazul de faţă, ascultătorului. Apoi am fost transportată ascultând Angelus, cu care începe cel de-al treilea ciclu.

La final, am simţit nevoia să-l determin pe tânărul pianist Bertrand Chamayou, cel care ne-a oferit o seară impresionantă, să ne dezvăluie impresiile lui despre Grande Journée Liszt şi despre sine:

Domnule Chamayou, cum vă simţiţi pe scena românească?

Iubesc mult scena românească, pe care am mai fost prezent acum trei ani, cu un alt program-maraton - Integrala celor 20 de priviri asupra copilului Iisus de Olivier Messiaen. A fost un program destul de greu, mai scurt decât cel din seara aceasta - a durat două ore - dar cu o singură pauză. Anul acesta mi-am ales o nouă provocare, Anii de Pelerinaj de Liszt, a căror interpretare durează trei ore. Este opera unei vieţi întregi, Liszt a compus acest ciclu în 50 de ani. Pentru a interpreta aceste lucrări şi pentru a rezista până la capăt, ai nevoie de un loc în care să te simţi bine. Acum, după această primă parte, pot să vă spun că uitasem cât de minunată este acustica acestei săli. Nu spun asta ca să vă fac un compliment, dar chiar este una dintre sălile cu cea mai bună acustică în care am cântat până acum.

În programul de sală sunteţi prezentat ca un specialist în materie de muzică lisztiană. Ce anume vă leagă de acest compozitor?

Nu sunt neapărat specialist în Liszt. Repertoriul meu este destul de vast şi include chiar şi muzică contemporană. Cânt şi muzică veche pe instrumente vechi. Repertoriul meu este unul foarte variat. Au scris aceasta în program şi pentru că eu cânt adesea muzică de Liszt. Primul meu disc conţine Integrala Studiilor Transcendentale, iar acum am înregistrat un disc cu Integrala Anilor de Pelerinaj, deci două monumente ale muzicii universale. Este un compozitor la care ţin în mod special pentru că este foarte eclectic şi mă recunosc în această trăsătură. Este deschis către orice, iar în Anii de Pelerinaj se vede că există diferite trăsături, printre care şi romantismul.

E această latură foarte, foarte generoasă a muzicii lui, în care mă recunosc. În ceea ce îl priveşte pe Liszt, mult timp au fost cântate doar piesele de virtuozitate, or, cred că este un compozitor care merită mai mult. Acest bicentenar oferă ocazia ideală pentru a arăta toate aspectele personalităţii sale, foarte bogată de altfel.