Ziua de 7 iunie 2011 a fost o zi de marţi, deci a fost recital la Sala Mică a Ateneului Român. Protagonistă - pianista Rebeca Omordia, care a ales să abordeze de-a lungul serii Sonata op. 109 în Mi major pentru pian de Ludwig van Beethoven, Poloneza-Fantezie de Frédéric Chopin, Scherzoul nr. 4 de acelaşi compozitor şi, la final, două momente din Suita Gaspard de la Nuit de Maurice Ravel.

Interpretare curată

Rebeca Omordia a dat dovadă de sensibilitate şi bun gust în interpretarea programului ales. Cu o tehnică foarte exactă, cu multă atenţie pentru menţinerea tempoului, a trecut prin piesele din afiş cu foarte mare atenţie, dovedind o grijă deosebită pentru respectarea indicaţiilor din partituri. În Sonata de Beethoven a redat contrastele dinamice atât de caracteristice acestui compozitor. În Poloneza-Fantezie de Chopin, s-a resimţit melancolia ce trebuie să-l fi încercat pe compozitor departe de ţara natală. Scherzoul a fost, după cum îi este şi numele, glumeţ, imprevizibil, pentru ca, în sfârşit, Ondine şi Scarbo de Ravel să capete acele întorsături misterioase conţinute de partitură.

Rebeca Omordia a oferit, aşadar, un program curat, o interpretare corectă, lineară, dublată de o tehnică îngrijită. Chiar dacă au fost puţini spectatori în sală, aceştia au recompensat-o pe pianistă cu aplauze calde şi generoase.

A fost un concert de marţi agreabil, iar undele pieselor din Gaspard de la Nuit s-au prelungit în seara ce abia se instala peste Bucureşti, dându-i un aer subtil de mister.