ACUM:
13.05
Polifonii
Baroc, clasic, romantic, coral, creație și interpretare românească - înlănțuite inedit într-o nouă emisiune.
Urmează: 15.25 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 15.29 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Cronici Înapoi

Edit-Maria Fazakas, o tânără pianistă plină de temperament

Bookmark and Share
Publicat: miercuri, 1 Iunie 2011 , ora 12.23
Stagiunea de marți seara a însemnat în această săptămână întâlnirea cu o tânără pianistă care se poate deja lăuda atât cu experiența de scenă, cât și cu un palmares bogat în premii naționale și internaționale: Edit-Maria Fazakas. După ce a debutat ca solistă, la vârsta de 11 ani, în compania Orchestrei Naționale Radio, pianista a fost studenta lui Vlad Dimulescu - la Universitatea Națională de Muzică din București, ulterior îndreptându-se spre instituțiile de muzică din Oberlin și Boston, Statele Unite ale Americii.

Temperament puternic…

Programul pe care Edit-Maria Fazakas ni l-a propus în seara de 31 mai 2011, în recitalul de la Sala Mică a Ateneului Român, a fost unul variat, cu sonate compuse de Wolfgang Amadeus Mozart, Johannes Brahms, dar și cu un opus inedit pentru publicul bucureștean: Paganini Jazz: Variațiuni pe tema Capriciului nr. 24 în stil jazzistic modern, aparținând compozitorului turc Fazil Say - un "mozaic" alcătuit din armonii colorate, tempo-uri variate, libere, ritmuri sincopate și pasaje de virtuozitate și care cere din partea interpretului calități tehnice, dar mai ales un temperament puternic. Le-am remarcat pe toate acestea în execuția pianistei Edit-Maria Fazakas, alături de capacitatea de a se transforma în funcție de stilul și caracterul în care se înscriu lucrările muzicale pe care le abordează.

…Capacitate de adaptare

Am ascultat sonatele K.V. 282 în Mi bemol major de Wolfgang Amadeus Mozart și nr. 3 op. 5 în fa minor de Johannes Brahms. În prima piesă ne-am lăsat învăluiți de atmosfera meditativă cu accente ludice și presărată cu "ghirlande" sonore. În cea de-a doua ne-am amintit că există o dimensiune temporală a percepției, imposibil de măsurat și pe care Brahms o creează într-o manieră personală, încărcată de dramatism, prin formule ostinate, contraste de registru și sonorități de clopote - pe un fundal intens polifonic.

A fost o seară muzicală cu toate "condimentele" necesare: profunzime spirituală, temperament și joc.

Alexandra Cebuc