ACUM:
21.00
Scena europeană
Înregistrări sau concerte în direct.
Urmează: 23.30 Sunete contemporane Incursiune în lumea muzicii contemporane românești.
Apoi: 0.00 Adagietto În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...

Arhivă : Cronici Înapoi

Concertul Orchestrei Filarmonicii din Moscova la Ateneul Român

Bookmark and Share
Publicat: luni, 30 Mai 2011 , ora 13.07

Zilele Spiritualității Rusești au oferit prilejul ideal pentru ca Orchestra Academică a Filarmonicii din Moscova să realizeze un turneu în estul Europei, inclusiv în România. După ce a cântat la Timișoara și Arad, ansamblul condus de Yuri Simonov și Yuri Botnari a venit la sfârșitul acestei săptămâni la București. La Ateneul Român a fost deci sărbătoare atât în seara zilei de 28 mai 2011, cât și dimineața celei următoare, spre marele deliciu al publicului venit într-un număr impresionant. Și nu este surprinzător. Toată lumea știe cât de profundă e cultura rusă în general. Totuși cred că puțini bănuiau cât de fabuloase urmau să fie concertele. Dar să le luăm pe rând. Ambele au fost deschise cu discursuri ținute de către Directorul Filarmonicii "George Enescu", Andrei Dimitriu și Ambasadorul Federației Ruse, Alexander Churilin.

Sâmbătă - strălucire și spectaculos îmbinate cu dramatism

Simfonia a IX-a din Lumea Nouă de Antonin Dvòűak este cea cu care a început seara de sâmbătă și rar mi-a fost dat să aud o interpretare atât de profundă, care a caracterizat de altfel și celelalte două lucrări interpretate - preludiul operei Tristan și Isolda de Richard Wagner și apoi Suita din muzica baletului Pasărea de foc de Igor Stravinski. De la primul acord am făcut cunoștință cu sunetul dens, omogen și incredibil de generos al orchestrei, în cadrul căreia fiecare membru merită lăudat; flautista, harpista, oboiștii, pianista, departamentul de alămuri, cel de coarde, percuția...

Yuri Simonov a reliefat efecte surprinzătoare - printr-o economie gestuală, a reușit să exploateze întreg potențialul sonor al orchestrei care a sunat minunat. Măreția culturii ruse s-a reflectat pe deplin în interpretarea repertoriului atât sâmbătă, cât și duminică. Strălucirea și spectaculosul s-au îmbinat cu un dramatism care amintea de sfâșierile sufletești ale personajelor dostoievskiene. Impresionant a fost și echilibrul dintre partide: alămurile, deși au răsunat la cote maxime, nu au distrus sonoritatea viorilor. Nu trebuiesc uitate nici atenția pentru detalii și nici abilitatea ansamblului de a traduce la nivel sonor intențiile dirijorului - acelea de dozare perfectă a sunetului.

Pentru două ore cred că infinitul stepei rusești, superbă în sălbăticia ei de necuprins, și-a făcut loc în sufletele celor aflați în public care au aplaudat frenetic. Astfel că programului inițial, putem spune că i s-a mai adăugat unul, format exclusiv din bisuri: din nou Dvòűak, însoțit de Brahms a prelungit extraordinara atmosferă a serii.

Duminică - două ore de delicii sonore

Duminică dimineața a fost rândul lui Yuri Botnari să vină în fața orchestrei. Dansurile simfonice de Rahmaninov, Uvertura-fantezie Romeo și Julieta și Suita din baletul Lacul lebedelor, ambele de Piotr Ilici Ceaikovski, s-au regăsit în program. Și din nou farmecul sunetului acestui ansamblu ne-a răpit pentru două ore de delicii sonore. Din nou aplauze, din nou bisuri, din nou m-am surprins sperând la o nouă lucrare, la un nou bis, la încă o șansă de a asculta acest minunat ansamblu.

Ca orice lucru bun, și concertul de duminică s-a terminat repede. Două ore au trecut ca două secunde, cred, fiindcă în asemenea momente pierzi noțiunea timpului; el s-a dilatat, s-a contractat, a căpătat o elasticitate uimitoare și la final m-am întrebat dacă nu cumva totul fusese doar un vis. Dar faptul că l-am împărtășit cu sutele de persoane din sală mi-a confirmat totuși că a fost vorba de realitate. Nu putem decât spera să îi mai auzim pe membrii Orchestrei Academice a Filarmonicii din Moscova cât mai curând posibil.


Petra Gherasim