Invitat pe 12 aprilie 2011 în cadrul Stagiunii de marţi seară de la Sala Mică a Ateneului Român a fost pianistul belgian Jan Heynderickx, în vârstă de 24 de ani.

Interpretul a ales să prezinte un repertoriu romantico-modern, ce a cuprins opusuri de mare întindere semnate de Franz Schubert şi de Robert Schumann precum şi un fragment din creaţia lui Maurice Ravel.

Deşi nu pot spune că m-a impresionat în sensul în care un mare talent artistic o poate face, mi-a făcut totuşi plăcere să-l ascult pe Jan Heynderickx, care apare în faţa publicului ca un muzician ce-şi cunoaşte şi înţelege partitura - cu toate aspectele ei: stil componistic, formă, atmosferă armonică, contraste dinamice şi de agogică.

Sonata nr. 13 în La major de Schubert a fost abordată poate puţin prea delicat, cu sunete de multe ori lipsite de consistenţă, fiind însă străbătută de acel lirism specific scriiturii schubertiene. Am ascultat apoi cele opt părţi ale Fanteziei op. 12 de Schumann, o creaţie în care se regăsesc caracterele contrastante ale lui Eusebiu şi Florestan, alter-ego-urile compozitorului; Jan Heyndericks a redat sonor frumos şi cu sensibilitate aceste temperamente opuse. La final am ascultat "Valea clopotelor" din ciclul Miroirs de Ravel şi ca bis Erinnerung - "Amintire" de Schumann, o piesă dedicată memoriei lui Felix Mendelssohn. Jan Heynderickx este un muzician preocupat de arta sa, dar care mai are de câştigat, cred, la capitolul cursivitate, fluenţă în cântat.