ACUM:
23.30
Sunete contemporane
Incursiune în lumea muzicii contemporane românești.
Urmează: 0.00 Adagietto În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...
Apoi: 0.55 Imnul de stat

Arhivă : Cronici Înapoi

'Sânge Vienez' de Ziua îndrăgostiților

Bookmark and Share
Publicat: miercuri, 16 Februarie 2011 , ora 15.33

Dorind să găsească formule cât mai diverse pentru ca publicul de toate vârstele să intre în sala de spectacol, Teatrul Muzical "Nae Leonard" din Galați a prezentat, de "Ziua îndrăgostiților", o nouă premieră: Sânge vienez de Johann Strauss,  operetă anume aleasă pentru acel 14 februarie, având toate ingredientele unui lanț de intrigi amoroase, derulate și rezolvate cu farmec și, bineînțeles, în ritm de vals. Mergând tocmai pe această idee a bunei dispoziții, a umorului omniprezent și a atmosferei permanent agreabilă, Cristina Cotescu, regizoarea spectacolului, a conturat relațiile dintre personaje și întreaga acțiune pe coordonatele cerute de sentimentele schimbătoare, de dragostea care înseamnă mai ales o stare de bine, cu mai puțină profunzime, dar mereu plină de cochetărie și vervă, așa încât totul curge lejer, fluent, logic - pe cât permite noianul de încurcături și combinații din libret (semnat, în versiunea românească, de Vasile Timuș și Miltiade Păun) -, până și certurile dintre îndrăgostiți păstrând zâmbetul amuzat al unui flirt continuu.

O realizare în sine este și capacitatea de a alcătui distribuția integral cu artiștii teatrului, cu tinere frumoase, simpatice, rostind proza destul de natural, având și glasuri bune, unele chiar de reală calitate, alături de parteneri corespunzând prototipurilor create, dicția clară fiind mai curând "apanajul" acestora din urmă.

Ambianță, decoruri

În decorurile simple și sugestive, imaginând interiorul unei case vieneze, ambianța unui palat somptuos sau intimitatea separeurilor de la Hietzing (deși roata și călușeii sugerează mai curând un Prater în miniatură) și costumele cu tentă fin du siecle, rochiile viu colorate având o croială ce avantajează interpretele și, în general, o cromatică elegantă (scenografia Gheorghe Andreescu), balerinii dansează cu destulă grație (în coregrafia imaginată de Fănică Lupu), corul evoluează dezinvolt, ba chiar valsează, cântând cu reală plăcere (maestru de cor Eugen Dan Drăgoi), asemeni soliștilor care fac risipă de mijloace de cucerire a partenerilor și a publicului deopotrivă.

Pentru că "joaca" foarte serioasă și bucuria vizibilă care s-au investit în susținerea partiturii au captat imediat spectatorii care invadau sala, generând aplauze entuziaste și reacții spontane la fiecare replică sau situație "încurcată", efectul a fost, deci, o participare permanentă a publicului, încântat să descopere o lucrare inspirată, într-o montare pe gustul tuturor. Iar faptul că nicio "poantă" nu a fost ratată, demonstrează din plin reușita demersului artistic.

Despre soliștii de la Galați

Ar merita ca fiecare dintre soliști să fie analizat. Soprana Ana Maria Samson-Crihana arată bine, are nerv, un glas bun, uneori însă insuficient pentru a trece "rampa", necesitând și o dicție mai pronunțată în ariile Gabrielei. O altă soprană - Mădălina Diaconescu - a fost o Franzi la fel de simpatică și veselă, beneficiind de o voce mai penetrantă, condusă cu siguranță și un joc de scenă adecvat personajului, asemeni Adinei Lazăr în Pepi, suplă, răsfățată, capricioasă. În același timp, Isabela Oancea a realizat cu inteligență compoziția "mamei" Rosa, stârnind râsul copios, alături de Mitică Belciugan, excelent ales pentru rolul Kagler, de un comic fără ostentație, capabil să sublinieze umorul textului vorbit. Alexandru Dobre creionează un Vercingetorix milităros și poate ușor "ga-ga", iar Anton Mihail, deși departe de imaginea tradițională, a fost un convingător Josef. În solicitantul rol Eduard, tenorul Adrian Ionescu a demonstrat că poate cânta cu aplomb, având și o prezență scenică în nota veșnicului îndrăgostit, superficial-agreabil, simțindu-se mult mai în largul său în genul operetei. De altfel, și Lucian Vlad Tatu a rezolvat bine în special intervenția Birjarului (apărând și ca Majordom sau Chelner), Roxana Dobre, Mirela Stoica și Lenuța Bercaru completând o echipă omogenă, echilibrată sub toate aspectele, colaborând eficient cu orchestra care a sunat curat, expresiv. Dirijorul Sorin Oancea a reușit să coordoneze întreg ansamblul cu precizie, depășind cu discreție ușoarele decalaje.

Valentine's Day la Teatrul din Galați și....chiar mai mult

O asemenea atmosferă entuziastă (avalanșa de public regăsindu-se și la avanpremieră, ceea ce a determinat suplimentarea scaunelor, parte dintre spectatori stând și în picioare pentru a urmări reprezentația) trebuia împlinită prin surprize "de foyer", așa încât directorul Florin Melinte, programând premiera chiar de "Valentin's Day", a pregătit o tombolă specială. Un "îngeraș" a extras biletele câștigătoare, premiile constând într-o cină romantică la un restaurant de lux, un pandantiv de aur (desigur în formă de "inimioară") și două bilete la apropiatul concert al lui Fuego, organizat, de asemenea, de Teatrul Muzical.

Iar la toate acestea s-au adăugat și exploziile de confeti din final și un program de sală atractiv, conceput de secretarul muzical Laura Sava, semn că, în ciuda multor probleme de (re)organizare, incertitudini financiare sau… altele, conducerea și artiștii "se încăpățânează" să ofere noi producții menite să convingă și tinerii gălățeni că muzica e frumoasă, că un spectacol poate fi un dar ideal pentru o seară ideală.

De altfel, încercarea de a forma publicul "de mâine" se concretizează și în programe de educație muzicală adresate celor mici, inițiativă demnă de toată lauda, ca și efortul de a onora cum se cuvine cei 55 de ani de existență pe care îi aniversează, anul acesta, Teatrul Muzical din Galați.


Anca Florea