ACUM:
7.00
Allegro... de weekend
Un matinal clasic, într-un tempo vivace.
Urmează: 9.50 Promo Informații despre evenimentele partenerilor noștri.
Apoi: 9.54 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Cronici Înapoi

Sfârșit apoteotic de stagiune la Opera bucureșteană

Bookmark and Share
Publicat: miercuri, 30 Iunie 2010 , ora 14.29

... prin cele două reprezentații - din 26 și 27 iunie 2010- cu Turandot. Să poți oferi publicului în bune condiții capodopera finală a lui Giacomo Puccini este o performanță cu care puține teatre din lume se pot mândri. Problemele încep chiar cu găsirea protagoniștilor - o soprană și un tenor cu voci dramatice, flexibile și rezistente, pe cât de prețioase pe-atât de rare.

Silvia Sorina Munteanu (foto) s-a înscris perfect în acești parametri fiind - la premieră - o Turandot foarte convingătoare; forță, strălucire în acut, dar și uimitoare pianissime, precizie de laser, o evoluție inteligent dozată, controlată cu prudență. Bune impresii a lăsat și soprana de origine bulgară Mariana Zvetkova - interpreta rolului titular în a doua distribuție - deși i se pot reproșa anumite stridențe, un vibrato cam larg și pronunția cu accent slav.

Cât despre rolul Calaf, acesta a fost redat în prima seară de tenorul turc Efe Kislali cu voce solidă, monolitică, baritonal timbrată, dar ineficient proiectată în sală, interpretul celei de-a doua seri - tenorul clujean Kiss B. Attila (foto) - surclasându-l ca prezență sonoră, ca dezinvoltură și implicare expresivă. Întocmai cum s-a întâmplat și cu basul Horia Sandu, mai impresionant în Timur decât colegul său Marius Boloș cel ce a asigurat rolul la premieră.

Interpretele rolului Liu - Crina Zancu în prima distribuție, Irina Iordăchescu în a doua - au fost diferite în multe privințe dar deopotrivă admirabile. Bine ales, trio-ul miniștrilor Ping - Pang - Pong: Florin Simionca, Cristian Mogoșan și Valentin Racoveanu, în ambele seri. Adecvați de asemenea personajelor, Ion Dimieru - mandarinul și Florin Diaconescu - împăratul Altoum; încă o memorabilă creație "de caracter" a acestui veteran împătimit de scenă.

Dar satisfacția maximă, de o intensitate foarte rar posibilă pe viu, au oferit-o paginile de ansamblu. Numeroase, ample, spectaculoase, ele au fost redate de corul maestrului Stelian Olariu la nivelul de excelență binecunoscut, onorat - surpriză! - și de către orchestră; aproape impecabilă, mai ales la premieră, în pofida masivității și complexității scriiturii care abundă în alămuri și instrumente de percuție. În acest context vedeta celor două seri poate fi considerată... bagheta dirijorului Tiberiu Soare care a coordonat totul cu profesionism și talent de înaltă clasă.

Pentru montare, regizorul Ștefan Neagrău și scenografa Viorica Petrovici au ales o formulă minimalistă hibridă, aceea a concertului-spectacol; excepțional realizat, distingându-se prin simplitate, claritate, sugestivitate și contribuind major la succesul acestei producții care chiar face cinste primei noastre scene lirice.
Ligia Ardelean