ACUM:
1.00
Notturno
Produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio.
Urmează: 7.00 Allegro... de weekend Un matinal clasic, într-un tempo vivace.
Apoi: 9.50 Promo

Arhivă : Cronici Înapoi

Teodora Gheorghiu la Opera de Stat din Viena

Bookmark and Share
Publicat: luni, 31 Mai 2010 , ora 15.06

Am putut vedea vineri, 28 mai 2010, spectacolul cu opera Italianca în Alger de Gioachino Rossini pe scena Operei de Stat din Viena, punere în scenă a francezului Jean-Pierre Ponnelle. Din distribuție au făcut parte, alături de Ferruccio Furlanetto și Silvia Tro Santafé în rolurile principale, două tinere soliste ale teatrului de pe Ring, cunoscute publicului român de operă, și anume Teodora Gheorghiu (Elvira) și Roxana Constantinescu (Zulma). Soprana Teodora Gheorghiu a absolvit clasa de canto la Academia de Muzică din Cluj, iar în urma succeselor la concursurile Regina Elisabeta de la Bruxelles și George Enescu de la București a reușit lansarea pe scena internațională. La Viena a debutat în 2004.

Cu o siluetă delicată, dar sprintenă și în orice caz capabilă să se remarce printr-un limbaj corporal adecvat rolului, Teodorei i-a fost încredințată partitura Elvirei. Este vorba despre un rol central, dar nu atât de dificil și de însemnat în totalitatea operei ca cele susținute de excelentul cuplu burlesc Furlanetto-Santafé. Teodora Gheorghiu a fost angrenată în situațiile comice ale operei, în dialoguri, riposte, în vertiginoasele numere de ansamblu în care a susținut de mai multe ori vocea principală. S-a profilat cu o voce limpede, iar în joc a găsit justa proporție între «spiritual» și «grațios», ca să mă exprim în termenii esteticii rococo, strâns legate de genul operei buffa.

Răsfoind programul de sală mi-au căzut ochii pe o scurtă referire la orașele în care Italianca în Alger, a fost interpretată la puțin timp după premiera din 1813 (Teatro San Benedetto, Veneția). Printre orașele amintite se numără și Bucureștiul. Într-adevăr, trupa brașoveanului Johann Gerger, care dădea spectacole în turneu în orașe mai mari din spațiul românesc la acea vreme, avea în repertoriu și Italianca în Alger, interpretată la deschiderea stagiunii de la București în august 1818. Ca și acum, mi-am spus, circulația artiștilor era liberă, iar opera lui Rossini - spumoasă, exuberantă - găsea la noi nu doar ecou la public, ci și artiști talentați, capabili astăzi să o prezinte pe scene și în distribuții de talie internațională.


Haiganuș Preda-Schimek