Arhivă : Cântăreți români peste hotare Înapoi

Cântăreți români peste hotare - soprana Letiția Nicoleta Vițelaru

Publicat: joi, 18 Octombrie 2012 , ora 14.11

O soprană la început de carieră care, în această vară, a debutat deja pe scena Teatrului Scala din Milano. Absolventă a Conservatorului “Giuseppe Verdi” din Milano, Letiția Nicoleta Vițelaru este laureată a mai multor concursuri internaționale de canto, printre care «Magda Oliviero» și «Assami» de la Milano. În 2011, Letiția Nicoleta Vițelaru a obținut prima bursă pentru un tânăr interpret român de operă la Academia Teatrului Scala din Milano, unde a avut privilegiul să studieze cu personalități din lumea lirică: Daniela Dessi, Fabio Armiliato, Renato Bruson, Luigi Alva. După prima sa apariție din 13 iulie 2012  pe scena Teatrului milanez, soprana Letiția Nicoleta Vițelaru ne-a dezvăluit câteva dintre proiectele sale, în cele ce urmează:


Prima apariție la Teatro Alla Scala

Ascultătorii și cititorii site-ului Radio România Muzical vor fi încântați să vă cunoască, motiv pentru care vă rog să punctați principalele dumneavoastră repere din sezonul 2011 – 2012.

Mă bucur că pot fi alături de ascultătorii și cititorii dumneavoastră. Pentru mine a fost un an destul de bogat. Am studiat foarte mult, am avut proiecte interesante cu apariții scenice și concerte în Italia, Franța și Grecia.


De curând ați debutat la Teatrul Scala din Milano în Norina din opera „Don Pasquale” de Gaetano Donizetti.

A fost o experiență extraordinară pentru că mi-a dat ocazia să studiez atât regie, cât și muzică timp de aproape două luni. Am avut posibilitatea să lucrez nu numai alături de colegii de la Academia Teatrului Scala, dar și cu artiști care deja au o carieră, lucru care mi-a ajutat foarte mult.  Am debutat în Norina din „Don Pasquale” în 13 iulie, un rol tineresc, foarte potrivit pentru un început de carieră. A fost o experiență foarte frumoasă, constructivă, cu foarte multe emoții pentru că un debut la Scala este dificil știind că pe această scenă au urcat, de-a lungul timpului, toate stelele liricii. Mie, seara din 13 iulie mi-a adus satisfacție și emoție. 


Cum a fost montarea cu Don Pasquale în regia lui Jonathan Miller?

Vizual, a fost o regie clasică, dar am avut în gesturi și mișcări libertatea unei regii moderne. Desigur, au existat și clișee impuse de partitură, dar regizorul a arătat flexibilitate în realizarea spectacolului.


Cum a fost colaborarea cu dirijorul spaniol Enrique Mazzola?

O colaborare foarte frumoasă, ne-a ascultat cu atenție și a făcut în partiturile noastre – pentru că fiind o producție nouă au existat mici variații – acele modificări de cadențe care să se potrivească vocilor noastre. Am lucrat zilnic cu maestrul Enrique Mazzola, repetițiile evoluând cu pași mici, dar siguri.


Ați vorbit despre regia realizată de Jonathan Miller care a fost una clasică. Ce gen de montări preferați?

Mie îmi plac montările clasice pentru că eu cred că publicul vine la teatru pentru a se proiecta în timp și a simți atmosfera unei epoci. Cu toate acestea trăim într-o perioadă puternic informatizată, tehnologizată, lucru care a influențat și lumea artei, a muzicii. Astăzi, spectatorii sunt mult mai exigenți dar și mult mai deschiși către tot ceea ce înseamnă nou, de aceea, uneori regiile clasice pot părea repetitive. Nu cred că publicul mai vine la operă doar să asculte o voce sau alta, spectatorii vor să se deruleze povestea de pe scenă asemenea unui film. Din acest punct de vedere sunt de acord cu schimbarea și cred că regiile moderne pot atrage tinerii spre genul liric.


Alte apariții scenice

Pe scenă ați mai avut încă două experiențe: în Carolina din opera „Căsătoria secretă” de Domenico Cimarosa și în Cio-Cio-San din „Madama Butterfly” de Giacomo Puccini.

Sunt două roluri foarte diferite. Carolina a însemnat prima mea apariție la Teatrul de Operă din Spoletto. O experiență minunată în regia unui foarte apreciat actor italian de comedie – Paolo Rossi. Am avut bucuria să evoluez într-o montare foarte frumoasă alături de câțiva actori care au realizat partea comică a spectacolului. În ceea ce privește al doilea rol – Cio-Cio-San – pe aceeași scenă, pot spune că a fost o experiență în care mi-am testat limitele, căci este puțin cam devreme pentru mine să abordez partitura pucciniană. A fost dificil atât muzical, cât și regizoral, dar mă bucur că am avut ocazia să am o experiență frumoasă în contextul teatrului experimental… și cred că mi-a ajutat foarte mult.


Prezența dumneavoastră în Italia se leagă de obținerea unei burse din partea Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția la Academia Teatrului «La Scala» din Milano. Ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestei burse?

Este oportunitatea de a studia cu personalități ale liricii precum Mirella Freni, Daniela Dessi sau Renato Bruson. Studiul nu este numai din punct de vedere vocal. Lucrăm dicție și interpretare, avem cursuri de yoga și dans care ne ajută să avem o mai bună rezistență fizică.


Proiecte și roluri preferate

Ce proiecte aveți pentru următorul sezon?

Voi face parte din trei distribuții: „Scara de mătase” de Gioachino Rossini la Teatrul Scala din Milano, „O zi de Domnie” de Giuseppe Verdi la Teatrul Municipal din Florența și „Micul coșar” de Benjamin Britten la Teatrul La Fenice din Veneția.


Ce roluri aveți în pregătire?

Îmi plac mult personajele Mimi din „Boema” de Giacomo Puccini și Violeta din „Traviata” de Giuseppe Verdi. Sunt două roluri destul de diferite la care lucrez de peste trei ani. Vreau să le învăț pe îndelete, între timp interpretând roluri mai lejere. Nu vreau să mă grăbesc, vreau să fac lucrurile încet și bine.


Când vă aflați în fata unei noi partituri ascultați și alte variante interpretative? Ce repere vă luați?

Ascult și alte interpretări, dar mai întâi studiez și analizez bine partitura. Numai după această primă etapă ascult mai multe variante: pe disc sau live - vizionând spectacole.


Ați cântat deja la Teatrul Scala, pe ce alte scene vă doriți să ajungeți să cântați?

Visul meu este să ajung să cânt la Opera Metropolitan din New York. Cred însă că cel mai important lucru este să cânt bine, dăruind astfel momente de bucurie publicului, oriunde aș fi.


Ați participat la mai multe montări. Atunci când sunteți pe scenă ce apreciați cel mai mult la un partener?

Pentru mine este important să fii pe scenă personajul pe care-l întruchipezi, să te implici emoțional nu doar estetic, la nivelul aspectului. Lucrul acesta este simțit în primul rând de partenerul de scenă.


Cum își petrece timpul liber soprana Nicoleta Letiția Vițelaru?

Citind, călătorind și descoperind locuri noi – sunt lucrurile care mă fac fericită.


Un gând pentru ascultătorii Radio România Muzical.

Mă bucur că, prin intermediul acestui interviu, am avut ocazia să fiu alături de ascultători și îi aștept, de ce nu, la spectacolele mele.

Interviu realizat de Jeanine Costache