Sunteți nominalizat la două categorii ale Premiilor "Opus Klassik" - cel mai bun instrumentist al anului și cea mai bună înregistrare solistică instrumentală. Cât de importante sunt pentru un muzician aceste premii ale muzicii clasice germane? Dar pentru discul care a prilejuit nominalizarea?

Pe de-o parte, sigur că mă bucur și oricine se bucură de atenția și valoarea dată muncii sale printr-un premiu sau printr-o nominalizare. Acum, acest "Opus Klassik", care mulți ani a fost cunoscut ca premiul "Echo", așa se numea în Germania şi și-a schimbat numele acum trei ani... sunt implicate multe case de disc... Pentru mine ar fi mai important ce gândește tatăl meu după ce mă aude într-un concert, sau un muzician foarte apreciat sau lauda unui om pe care-l apreciez sau o clipă în care cineva din public îmi spune într-un mod foarte personal ce i-am putut eu transmite într-un concert. Așa un lucru, la urma urmei, are o valoare mai mare pentru mine decât o nominalizare la un premiu. Mă bucur și că oamenii se bucură cu mine și că acordă o atenție acestei imprimări, care chiar cred că este una foarte frumoasă și-mi este dragă, importantă pentru mine.

Sunteți pentru a doua oară în acest an aici, în țara de origine. În martie, chiar înainte de decretarea stării de urgență, ați susținut un recital pe scena Sălii Radio, în cadrul seriei "Moștenitorii României Muzicale", iar acum sunteți la Biertan, unde se desfășoară un masterclass organizat de ICon Arts.

Nu numai că nu am mai fost în România, nu am călătorit aproape deloc și concertul de la București, într-adevăr, a fost ultimul concert pe care l-am cântat înainte de pandemie și lockdown, așa că mă bucur deosebit de mult să fiu în România și să descopăr acest mic orășel, Biertan. Mulți români pe care i-am întrebat nu cunoșteau această bijuterie. Există aici o biserică fortificată, care este de fapt în patrimoniul UNESCO și avem un mediu foarte retras și departe de grijile cotidiene, perfect pentru a ne concentra asupra muzicii. Mă bucur foarte mult că am fost aici invitat de Răzvan Suma, directorul festivalului și să cunosc 9 violonceliști tineri din România; câțiva din ei, studenți ai lui Răzvan Suma, alţii din Cluj, din Sibiu, din București, din diferite licee și facultăți din țară. Ne preocupăm foarte intens de cântatul la violoncel. Mă simt total în elementul meu.