Această perioadă de carantintă, din nefericire este una grea pentru toată lumea, dar mai ales pentru artiști. Ce face soprana Laura Tătulescu într-o asemenea perioadă? Cum folosești acest timp?

Perioada aceasta este cu siguranță dificilă, chiar stranie. N-am trăit așa ceva de când sunt, dar o iau ca pe un dar. Mi-am făcut o rutină zilnică de studiu, de gimnastică, de cercetare, de citit. Cred că este un timp pentru a putea aprofunda foarte multe aspecte ale vieții, nu numai cele artistice. E un dar.

Ce ți se pare cel mai dificil din această perioadă?

Sunt lucruri care îmi lipsesc foarte mult și nu cred că răspunsul meu e unul neobișnuit pentru un artist. Îmi lipsește scena. Un artist care nu poate să-și împartă darul e ca un om care nu poate respira. Îmi lipsește mirosul de scenă, îmi lipsește să aud orchestra încălzindu-se înainte de spectacol, îmi lipsește să văd cum se deschide cortina și cum mi se descoperă publicul în față, îmi lipsește să când, îmi lipsește familia, mersul la biserică. Avem o comunitate româno-ortodoxă aici în Munchen, extraordinară, în frunte cu Prea Sfințitul Episcop Sofian Brașoveanul. Îmi lipsesc prietenii mei, să mă văd cu ei, să vorbesc cu ei despre foarte multe lucruri. Sperăm să se poată întâmpla lucrurile astea cât de curând.

Spuneai că ți-ai creat o rutină, studiezi, deci există și aspecte pozitive în această perioadă. Mă gândesc că poate fi o perioadă bună pentru studiu, cum ai zis, dar și a inițiativelor pentru noi proiecte.

Pot pune la cale noi proiecte, ceea ce și fac. Am timp de studiu, am timp să studiez roluri noi, ceea ce de multe ori nu e atât de ușor timpul acesta de obținut, când ești în plină stagiune și ai două repetiții pe zi și spectacole, dar eu cred că timpul acesta poate aduce enorm de multă claritate și direcție. E un timp de autodezvoltare, e un timp de care putem profita și să fim productivi, pentru că productivitatea aceasta aduce un sentiment de împlinire și de direcție. Cu siguranță nu e întotdeauna ușor să menții aceeași energie și același spot. Sunt zile și zile, dar încerc să merg în continuare înainte, pentru că perioada aceasta o să treacă și când se va întâmpla asta, vreau să fiu pregătită.

Este această perioadă în care ne putem redescoperi, o perioadă a introspecției?

Cu siguranță. Eu cred că e un moment foarte benefic pentru o cunoaștere mai adâncă a priorităților noastre, a ceea ce e cu adevărat important pentru noi și timpul acesta are capacitatea de a scoate ce e mai bun din noi, dar trebuie să alegem asta și încerc să aleg asta în fiecare zi.

Spuneai că ți-e dor de scenă, de mirosul scenei. Un artist este legat de stagiune, de apariții scenice, în concert. Când speri să revii pe scenă?

E o întrebare foarte bună. Stagiunea aceasta s-a încheiat. Asta este clar, din nefericire, dar un pas necesar. Mă rog lui Dumnezeu să fie cât de curând și să revin cât de curând, cu vești cât mai frumoase și stagiunea viitoare, se spun tot felul de lucruri și sunt tot felul de idei care apar, că s-ar putea să nu se deschidă de fapt, stagiunile sau că se va lua foarte ușor, poate cu concerte, cu un public cât mai restrâns. Nu se știe încă, dar mă rog lui Dumnezeu să fie cât de curând. Nu numai pentru mine, pentru toți artiștii, pentru că toți ne dorim lucrul acesta și tânjim după asta. Merg înainte cu pozitivitate și cu încrederea și cu nădejdea în Dumnezeu că totul o să fie bine.

În final, un gând pentru artiști, pentru colegi, pentru publicul care vă așteaptă cu nerăbdare.

Așteptați-ne că venim și venim cu toată dragostea și vă mulțumim că ne așteptați.