Muzicieni în carantină și mărturiile lor despre această perioadă.

Cu toții parcurgem o perioadă dificilă. În primul rând vreau să te întreb, ce ți se pare cel mai dificil din această perioadă?

E foarte greu de făcut o ierarhie. E evident, lucrul cel mai dificil este acela că mor oameni, se îmbolnăvesc oameni. Pierderile de vieți omenești nu cred că le mai poate repara nici o reformă economică ulterioară. Deci, acesta cred că este lucrul cel mai dramatic, care se întâmplă. Apoi, cred că cea mai ciudată este această incertitudine în care trăim cu toții, pentru că, practic, nici nu știm exact ce va urma, cum se va rezolva, cum vom găsi, dacă vom găsi o soluție la toată această problemă medicală. Trebuie să ne obișnuim să trăim în această incertitudine, nu s-o trăim așa pasivi, ci cred că e bine să căutăm activ soluții personale și cei care au idei mai bune, idei care se pot aplica pe scară largă, să vină cu idei care să salveze societatea.

Dar pentru tine, ca muzician?

Este evident foarte greu, în clipa în care vezi că agenda pe următoarele săptămâni sau luni de zile este goală sau quasi goală, dar, în același timp, cred că noi muzicienii avem acest mare avantaj, că îi avem pe toți compozitorii care ne-au lăsat operele lor. Ele sunt un sprijin atât de important, sunt o terra ferma, pe care putem să ne sprijinim și unde putem să regăsim ceea ce ne motiva și înainte de toată această criză, chiar dacă nu întrezărim așa, în următoarele săptămâni vreun concert la orizont, eu cred că lucrurile se vor relua totuși, mai devreme sau mai târziu și de aceea e important să ne păstrăm în formă întotdeauna, să fim întotdeauna pregătiți pentru orice ar apărea și cred eu, de asemenea, că nu sunt de neglijat nici aceste deschideri care au fost exploatate de mult mai mult acum, în ultimele săptămâni și luni de zile, toate aceste evenimente online, care au înflorit, aș putea spune.

Așadar, sunt și aspecte pozitive? Mai găsești și altele?

De voie, de nevoie, cred că fiecare dintre noi s-a regăsit într-un timp mult mai substanțial, împreună cu familia, datorită acestei distanțări sociale și cred că eram poate prea obișnuiți să tânjim după această libertate a timpului de care beneficiem în ziua de astăzi, și după acest timp personal, după acest timp legat de familie, legat de cei dragi. Eu cred că este o șansă, pe care fiecare dintre noi o poate valorifica, așa cum știe mai bine.

Aș vrea să ne propui o lucrare interpretată de tine, care ți se pare potrivită de ascultat, în acest moment, pentru cei care ascultă Radio România Muzical, de obicei, și apoi, dacă ai, să zicem, un playlist de lucrări, pe care le recomanzi, în afara repertoriului viorii, pentru această perioadă.

La aniversarea de 23 de ani a postului de radio Radio România Muzical, dacă am cântat Ciaccona de Bach, a fost o adevărată provocare pentru mine, atât prin dimensiunile sale, cât și prin seriozitatea mesajului pe care îl transmite, aș opta tot pentru Bach, dar pentru Partita a 3-a în Mi major. Este cea care încheie acest ciclu de sonate și partite pentru vioară solo de Johann Sebastian Bach și debordează de optimism și de entuziasm. Eu cred că este foarte potrivită pentru perioada pe care o avem de traversat și în ceea ce privește playlistul, îmi place să ascult, de exemplu, pe Dinu Lipatti, tot cu Bach, îmi place să ascult Preludii de Debussy, tot de pian, cu Artutro Benedetti Michelangeli. Una dintre lucrările mele preferate este Concertul pentru trompetă, pian și orchestră de coarde de Dmitri Șostakovici. Apoi, îmi place să ascult o grămadă de alte muzici. Ascult muzică de jazz, muzică din anii '30-'40-'50, ceva așa, care să ne arate că există ceva dincolo de tot acest front copleșitor al virusului.