Ce face un artist care este obișnuit cu publicul, cu un alt gen de comunicare, într-o asemenea perioadă?

Ce să facă? Se gândește la public. Se gândește la public și vrea să trimită cât mai multe mesaje de optimism, atât publicului său, cât și publicului în general. Și asta și fac tot timpul. Am început o serie de piese dedicate prietenilor și prietenilor, în sensul cel mai larg, în care comentez muzicile pe care le postez și s-a bucurat de o audiență absolut neașteptată și vreau să continui această serie de piese comentate, de la mine de acasă, cu un pian care e ușor dezacordat, pentru că eu studiez pe el și degeaba îl acordez, pentru că e vechi și se lasă; dar este o amintire, este o valoare sentimentală pentru mine. M-a însoțit zeci de ani prin toate avatarurile mutărilor pe care le-am avut și nu renunț la el și acuma încerc să transmit același mesaj de optimism, de care vorbeam înainte.

Ce muzică vi se pare, poate, chiar dacă ar suna ciudat, în rezonanță cu starea de spirit a unui astfel de moment sau mai corect, ce muzică ați vrea să "trimiteți" publicului într-o zi de primăvară, într-o asemenea atmosferă?

Da, m-am gândit la un fel de metaforă a lenei și am ales o piesă din ciclul "Anotimpurilor" de Ceaikovski, care se cheamă "Aprilie" și pe care eu mi-o imaginez ca pe un mod de a ne aștepta pe noi înșine... să ne ajungem din urmă, profitând de lenea de care vorbeam, și-mi imaginez această așteptare, cu mâinile înfipte în blănița unei pisicuțe, pisicuța pe care nu o am, dar pe care o imaginez ca pe-o binefacere a acestui mod de dolce far niente; dezmierd blănița pisicii și gândesc această dezmierdare, ca pe un mod de a împlini această metaforă a lenei, prin această muzică a lui "Aprilie" din "Anotimpurile" lui Ceaikovski. Este o muzică extrem de luminoasă și cu un oarecare umor, pe care vreau să-l transmit prin această metaforă a lenei și a dezmierdării, în același timp.

Priviți pisica, în acel simbol al ei, de animal care absoarbe tot ceea ce poate să însemne rău?

Da, exact. Asta este precizarea de care aveam nevoie.

Se spune că este animalul care simte locul în care omului nu-i este bine și că parcă absoarbe acel rău și reușește să-i ofere un fel de consolare... Credeți că este un moment al lenei? Este o lene poate, fortuită...

Da, este o lene fortuită. Sigur.

Pentru unii, capătă o cu totul altă semnificație; ajunge această frustrare a obligației de a fi, poate, leneș, într-o manieră atât de diferită decât altfel, încât poate că afectează alt mod - eu nu i-aș spune poate, lene.

Eu nu le impun această interpretare. Eu le propun interpretarea mea, modul meu de a descifra simbolul acesta și fiecare reacționează cum crede de cuviință.

Haideți să-i spunem relaxare, mai degrabă.

Da, relaxare. E un termen mult mai generic, dar eu vroiam în același timp să fie ceva mai precis.

Vă mulțumesc foarte mult și așteptăm să vă auzim, nu numai în mediul online, ci și în alte ipostaze pe scenă, alături de noi.

Da, de altfel eu i-am propus Filarmonicii Enescu să facem concert online, dar probabil ei nu rezonează la propunerea mea. Eu am văzut în alte țări că se fac concerte online, cum este în Rusia, de exemplu: concerte online în direct, cu sala goală, cu artiști consacrați, care postează pentru public online. În alte țări se reiau spectacole, se reiau concerte importante și am crezut că propunerea mea o să fie studiată cu seriozitate. Încă mai aștept!

Sperăm că veți avea un răspuns. De altfel, Radio România Muzical a preluat un prim asemenea concert cu sală goală, cântat doar pentru publicul de radio, la Lausanne, de către Renaud Capuçon. Asta s-a întâmplat în martie, chiar la începutul acestei perioade. Vă mulțumesc încă o dată foarte mult și vă doresc toate cele bune.

Și eu vă mulțumesc.