Muzicieni în izolare și mărturiile lor despre această perioadă dificilă.

Ce ți se pare cel mai dificil din această perioadă?

Mai multe lucruri de-odată poate... în anumite zile, un lucru este mai dificil decât altul... o zi este mai îngândurată, una poate mai activă, așa cum cu toții simțim aceste valuri de gânduri și de emoții. Așa că, în mod sigur, îmi lipsește contactul cu alți oameni, cu alți muzicieni, absența concertelor, cântatului de muzică împreună... toate aceste lucruri care se înțeleg de la sine cred pentru fiecare dintre noi. Și este poate și o anumită psihoigienă, o anumită disciplină a gândurilor de care cu toții trebuie să avem grijă încât să avem o balanță între un optimism necesar și capacitatea de a întâmpina anumite dificultăți care poate sunt inevitabile. Și mai ales pentru noi, muzicienii, întrebarea aceasta când vom reuși să ne întoarcem cumva la o viață cu concerte.

Există și aspecte pozitive în această perioadă?

Sigur că găsim și aspecte pozitive, ne putem bucura de timpul neașteptat. Așa și eu m-am ocupat de anumite lucruri pe care le-am tot împins la o parte, nu m-am ocupat de ele, unele mai neplăcute, cum ar fi de exemplu făcutul de taxe, de impozit, dar ... sigur, e un timp de a citi, în primul rând, de a asculta muzică, de a găti... acestea sunt activitățile mele principale, de a descoperi piese, repertoriu nou pentru propriul instrument, uitat la filme... Dificultatea poate este să avem curajul ăsta să ne dedicăm cu tot sufletul timpului și să nu fie copleșitoare grija. Pentru muzicieni, de exemplu, este frumos să studiezi doar pentru tine - acesta este de fapt cea mai frumoasă formă a studiului care este condiționată doar de propria dragoste pentru muzică - , dar sigur este și frumos să ai un scop, să ai gândul la o anumită clipă în fața publicului pentru care muncești și, după aceea, când te afli pe acea scenă, te bucuri să simți că efortul depus în trecut a meritat. Deci, trebuie să privim cumva într-un mod nou munca asta cu instrumentul și chiar îmi permit să fiu optimist că atunci când va veni clipa când publicul se poate întoarce în sălile de concert, va fi o mare bucurie și lumea poate chiar va fi copleșită și mai conștientă de privilegiul și bucuria de a sta cu mulți oameni într-o sală și a asculta muzică. În aceste vremuri când totul de fapt a devenit atât de ușor accesibil prin apăsarea unui buton pe smartphone, dintr-o dată ni se reactivează dorul de a sta în realitate și cu oameni, nu doar privind prin ecrane.

Cred că perioada aceasta este potrivită și pentru a face noi explorări muzicale. Aici mă gândesc la publicul nostru. Aș vrea să te rog să alegi o lucrare interpretată de tine pe care o consideri potrivită pentru timpurile acestea dar și alte lucrări muzicale interpretate de alții, pe care le consideri potrivite să fie ascultate în perioada aceasta.

Am să spun că muzica lui Johann Sebastian Bach întotdeauna este potrivită. În această calitate absolută care, cumva, este aproape dincolo de o dualitate a sentimentelor, adică o muzică tristă sau veselă, cumva multe lucrări ale lui Johann Sebasian Bach parcă sunt, doar așa, o informație divină care se dezvăluie. Așa că, desigur, pe acest playlist imaginat acum aș pune muzica lui, poate Clavecinul bine temperat, sigur și oratorii... multe, multe lucrări ale lui cred că ne pot da încredere și pozitivism și speranță în aceste zile.

Și apoi sigur aș pune câteva piese care într-adevăr sunt dedicate pur și simplu bucuriei momentului fără prea multă filosofie despre viață și complexitatea sa, despre existență. Așa că ascultați-l pe Ivry Gitlis cântând Rondo capriccioso sau Liebesleid de Kreisler, aceste piese care sunt ca niște mici deserturi și trăiesc de fapt din această creare pe moment și sunt poate opusul la anumite lucrări care sunt atât de monumentale. Acum se poartă să cânte toată lumea din Simfonia a IX-a de Beethoven pe balcon... eu poate mai degrabă aș evada în anumite piese mai jucăușe, să mă bucur de ele ca și într-un concert în care un artist ne cântă bisuri. Și apoi, sigur, și altă muzică decât cea clasică... nu știu, cred că este clipa ca și cei mai în vârstă decât mine să scoată din pivniță LP-urile de pe vremea Beatles. Trebuie să descoperim și să redescoperim, și muzica este o sursă infinită pentru astfel de descoperiri.