Bună dimineața Valentin. Este primul tău recital la București,  să spunem ca eşti născut la München şi activezi în principal în Germania. 

Nu acesta ar trebui să fie motivul, de fapt, nu-mi vine să cred aproape că, deși am cântat de multe ori la București, nu am cântat încă un recital cu pian. Am fost de foarte multe ori la Ateneu, la Orchestra Radio, așa că, într-adevăr este o premieră frumoasă.

Presupun că ai anumite gânduri legate de intimismul unui recital, comparativ cu amploarea unui concert cu orchestra și că ai niște emoții mai personale legate de acest moment sau de faptul că ai pentru prima dată un recital la Bucureşti, sau nu e cazul?

Da, sigur, cred că la nivel internațional nu neapărat se cântă muzică de cameră foarte des în săli de această mărime. Totuși, o sală de 1000 de persoane aproximativ, pentru un recital de violoncel este poate mai neobișnuit și înr-adevăr, muzica de cameră și un recital este cumva un cântat mai personal decât cel într-un concert de violoncel cu orchestra, dar în același timp, mă cunosc cu Per Rundberg, de peste o jumătate de viață și avem o prietenie și o legătură foarte frumoasă și așa că, totul ce ar putea să fie o emoție cu pulsul, prea ridicată este protejată de această convingere că, într-adevăr, ne cunoaștem cu ochii închiși pe scenă. Am trecut prin foarte multe clipe cu emoție împreună din concursuri, concerte, zeci de concerte, imprimări, deci am petrecut foarte mult timp pe scenă și de fapt, timpul petrecut pe scenă, cumva, ar trebui să primească un factor, deci, o oră pe scenă este poate ca și 10 ore într-o numărătoare obișnuită. Așa că sunt foarte bucuros de concertul de diseară și toate emoțiile sunt strict frumoase, mai ales și știind mulți oameni apropiați în public și aș putea continua, tatăl meu, violoncelist, a studiat la București, deci am multe legături cu acest oraș și la nivelul muzical, mai ales.

Ne bucurăm și noi pentru faptul că sunteți aici și aș vrea să te întreb ceva și despre CD-ul pe care știu că vei oferi autografe la final.

Da este o înregistrare a concertului de Dvorak pentru violoncel, cu Orchestra Națională a României, sub bagheta maestrului Cristian Măcelaru. Un disc la care nici nu visam. A fost un concert întâi, care a reușit foarte frumos în cazul festivalului Vara Magică, deoarece a fost înregistrat și difuzat de Radio România. S-a decis să devină și un disc și mă bucur foarte mult că există acest document și mai ales alături de acest dirijor, care știm cât de minunat este, cu toții, și da, mă bucur, prin intermediul discului să intru poate și în contact cu publicul de diseară, cei care doresc să cumpere un disc, cei care doresc un autograf și să cunosc publicul din această seară.

Ce proiecte ai după acest recital de la București?

Eu mă întorc la Berlin unde sunt violoncelist la Deutsches Symphonie-Orchestrer și am acolo câteva proiecte care mă așteaptă, printre altele, de exemplu, concertul al doilea de pian de Johannes Brahms, interpretat de Manuel Axun, există un foarte mare solo de violoncel în partea lentă și diverse activități, așa cum a spus și Per, suntem mereu în mișcare de orașele și lucrările pe care le întâlnim mereu.

Mulțumim frumos și te rog, în final, dacă dorești să adresezi un mesaj publicului nostru.

Sunt sigur că dăm totul diseară, cântăm cu tot sufletul și cu mare bucurie și cred că publicul va simți această vibrație și intensitate și dedicarea noastră pentru Sonata de Rahmaninov. Este poate așa, ne putem gândi la un roman de Dostoievski, ceva de o amploare foarte mare și o lucrare epică, care va activa imaginația oricărui ascultător și cred că lumea știe și simte că trăirea într-o sală de concert, cu muzicieni care cântă live este un alta decât să auzim doar ceva ce ne punem să ascultăm pe Spotify și această experiență intimă, chiar dacă suntem totuși 1000 de oameni, într-o sală în care ne închidem mobilele și petrecem timpul împreună cu muzica, este una foarte deosebită.

Mulțumim Valentin Răduțiu pentru aceste foarte frumoase cuvinte, succes diseară!