Soprana de renume internaţional Maria Guleghina este prezentă în această perioadă la Bucureşti, la invitaţia Operei. Pe scena instituţiei lirice artista va cânta în 8 februarie în cadrul unui concert de gală, iar în 13 februarie va interpreta rolul titular în noua producţie cu opera Turandot de Giacomo Puccini.

Maria Guleghina, aţi mai fost la Bucureşti?

Este prima dată când vin la Bucureşti, prima dată în România şi sunt foarte emoţionată să fiu aici pentru că profesorul meu de canto, Evgeny Nikolaevich Ivanov, a câştigat, în 1964, concursul Enescu. De la el am auzit că Bucureştiul este foarte frumos.

Dar ştiu că abia aţi ajuns la Bucureşti şi nu aţi avut încă timp să vizitaţi oraşul.

Nu doar aici mi se întâmplă asta, ci de obicei. De fiecare dată când călătoresc pentru diverse angajamente artistice timpul este limitat şi nu am răgaz pentru lucruri turistice. Mi-am promis ca atunci când mă voi retrage din viaţa muzicală să revin în toate locurile în care am cântat şi să le vizitez aşa cum trebuie.

La Bucureşti aţi venit atât pentru un concert de gală, cât şi pentru o nouă producţie cu opera Turandot. Ce anume veţi cânta în concert?

Puccini şi Verdi.

E prima dvs. colaborare cu dirijorul Alberto Veronesi, care va conduce orchestra operei bucureştene?

Nu, acum câteva zile, în 1 februarie am cântat cu el în cadrul unui concert amplu la Minsk, a fost un mare succes. Publicul a fost minunat, a cântat împreună cu mine o piesă pe care am interpretat-o fără acompaniament. A fost atât de emoţionant încât chiar am plâns pe scenă. Mi s-a întâmplat de multe alte ori şi uneori am fost chiar nevoită să mă opresc din cântat.

Am ascultat şi înregistrări ale unor concerte pe care le-aţi susţinut în urmă cu doar câteva luni, iar vocea dvs. este în continuare proaspătă. Cum reuşiţi acest lucru?

Prin regim, studiu şi inteligenţă. Atâta tot!

Aveţi în continuare un coach, un profesor?

Da, el m-a ajutat mult în 2005 şi uneori vine să mă asculte, dar de la un punct înainte mi-a spus că nu mai am nevoie de el. Îl văd, deci, foarte rar. Dar acum el lucrează la Teatrul Mariinski, este principalul coach de acolo, deşi este american - se numeşte Craig Rothenberg.

Deocamdată nu aţi avut timp să repetaţi noul Turandot de aici, aşa că eram curioasă să ştiu care sunt amintirile dvs. legate de prima producţie cu opera pucciniană în care aţi cântat?

A fost foarte interesant, eram la Valencia, cu marele Zubin Mehta dirijor şi cu un regizor chinez, Chen Kaige. Acesta din urmă este regizor de film în China şi a adus cu el multe rochii superbe, pe care am încercat să le folosim în producţie. Asta însemna că uneori trebuia să mă schimb în 26 de secunde. Există şi un DVD cu acest spectacol.

Erau grele costumele acestea?

Da. Îmi amintesc şi de producţia lui Franco Zeffirelli, în care costumele cântăreau foarte, foarte mult.

Nu e dificil să cânţi în condiţiile acestea?

Ba da, sigur că e, dar cui îi pasă?

Maria Guleghina, aveţi nu doar o voce foarte puternică, ci şi o prezenţă scenică impunătoare. De unde vine această forţă interioară?

Am avut un profesor de actorie foarte bun, pe Piero Faggioni, la Teatrul La Scala. În 1998 cântam prima mea Tosca la Milano şi el a fost foarte important pentru mine în acel moment. El m-a învăţat cum să mă mişc, m-a învăţat limbajul trupului; pentru că înainte de a-l cunoaşte pe el credeam că opera se rezumă la cântat: vii, cu o voce frumoasă şi mare, cânţi sunete înalte şi joase, frazezi frumos şi asta e. Dar nu, asta nu e suficient! Iar Piero m-a învăţat să fiu veritabilă pe scenă, fără exagerări şi clişee.