În perioada 2 octombrie 2019 - 2 februarie 2020 a avut loc Festivalul Internațional al Artelor EUROPALIA, ediţie în care ţară invitată a fost România. Seria bienală EUROPALIA a început în 1969, fiind dedicată unei țări diferite la fiecare ediție. Programul cultural oferit de România a inclus o expoziție Brâncuși sub titlul "Sublimarea formei". Între evenimentele muzicale ce au aut loc pe parcursul festivalului, pot fi amintite recitalul susținut de violoncelistul Valentin Răduțiu și pianistul Per Rundberg la Bozar sau turneul SoNoRo, încheiat la 10 ianuarie, precum și concertul susținut de violoncelistul Andrei Ioniță alături de Orchestra Națională a Belgiei, condusă de Cristian Măcelaru, cu ocazia Zilei Naționale a României. Despre desfăşurarea evenimentelor incluse în cadrul Festivalului EUROPALIA, Lucian Haralambie - realizatorul emisiunii Perpetuum mobile - a dialogat miercuri, 5 februarie 2020, cu Invitatul Săptămânii la Radio România Muzical - Ligia Marin, expert al Institutului Cultural Român.

Îi spun bun găsit în studioul Radio România Muzical doamnei Ligia Marin, expert al Institutului Cultural Român și coordonator al domeniului muzical din cadrul Festivalului Europalia!

Bună seara! Mulțumesc pentru invitație și îmi face mare plăcere să mă aflu alături de dumneavoastră și de ascultătorii dumneavoastră, pe o vreme nu tocmai prietenoasă, dar cu atât mai propice zic eu pentru o discuție despre muzică și nu numai.

Și nu numai... Pentru că vorbim despre Festivalul Europalia, serie care a început în luna octombrie a anului trecut. Oficial s-a încheiat pe 2 februarie anul acesta. În linii mari... Cum s-a desfășurat această ediție în care țară invitată a fost România?

În primul rând, să vă spun trei vorbe despre Festivalul Europalia în general. Este un festival internațional de arte și este considerat manifestarea culturală de cea mai mare amploare din Belgia. Este organizată sub patronajul Familiei Regale a Belgiei și se desfășoară nu numai în Belgia, în tot BeNeLux-ul, dar și în Marea Britanie, Franța, Germania. Am avut peste tot spectacole și, având în vedere că Festivalul bianual Europalia a împlinit 50 de ani de la înființare iar noi am fost invitații speciali ai celei de-a XXVII-a ediții a Europalia, am fost onorați, iar ICR-ul ca și coordonator general din partea României a fost cu atât mai implicat și mai doritor de a face treburile foarte bine. Din partea României, festivalul s-a desfășurat sub patronajul președintelui României, a fost de foarte mare amploare, și s-a desfășurat așa cum spuneam - eu m-am ocupat de muzică, dar festivalul are un caracter multidisciplinar: arte vizuale, artele spectacolului, film, literatură, educație culturală... cam acestea ar fi cele câteva componente.

Vorbeam de faptul că festivalul oficial s-a încheiat duminica trecută, în 2 februarie, dar continuă o parte dintre proiectele Europalia. O să vă rog să le amintiți.

Noi am avut o expoziție-far care a fost expoziția Brâncuși - sublimarea formei și care a fost o expoziție care și la nivelul Belgiei a fost excepțională; o să vorbim puțin mai târziu despre ea. Festivalul s-a încheiat la 2 februarie anul acesta, dar avem în continuare expoziții de mare, mare valoare care continuă și o să dau câteva exemple: Originile Europei - civilizații preistorice între Carpați și Dunărea de Jos la Muzeul Grand Curtius din Liege, care va continua până pe 26 aprilie și Dacia felix - trecutul glorios al României la Muzeul galo-roman din Tongeren, unul dintre cele mai vechi orașe belgiene, care continuă tot până pe 26 aprilie. Mai avem încă două, dacă nu mă înșel; una este expoziția Rethinking the Image of the World - Projects and Sketches, care continuă încă câteva zile, deci acum e de mers și de văzut, până pe 9 februarie, în cadrul complexului muzeal Mill din orașul belgian La Louviere. Și mai avem o expoziție de arhitectură, care va fi deschisă până la 8 martie 2020 la Civa; se numește Vederi încântătoare - urbanism și arhitectură în turismul românesc de la Marea Neagră în anii '60-'70. Cam acestea sunt expozițiile care mai continuă, deși, oficial, Europalia s-a încheiat.

Aș vrea să revenit la expoziția-far, așa cum ați denumit-o dumneavoastră, expoziția Brâncuși.

Expoziția Brâncuși - sublimarea formei a fost deschisă până pe 2 februarie, dar trebuie să vă spun că de fiecare dată când am avut ocazia să fiu la Bruxelles, la Bozar, am mers să mai văd o dată exponatele, care sunt excepționale și care sunt adunate sub curatoriatul Doinei Lemni, un mare specialist Brâncuși, sunt adunate de peste tot, din toată lumea, de la marile muzee de artă ale lumii, dar și din colecții particulare. A fost un efort susținut pentru a realiza această expoziție. Partenerii noștri, pentru că noi am organizat Europalia cu asociația care se ocupă de acest festival de la început - Europalia International, o organizație din Belgia -, directorul lor spunea că a fost cea mai importantă expoziție de artă din Belgia de 50 de ani încoace. În ultimii 25 de ani, spunea că a fost singura expoziție dedicată unui artist și care a avut un asemenea succes. Vă dau câteva cifre: în prima săptămână au fost 10,000 de vizitatori, apoi, rezervările de grup au fost aproape de 1,000, ceea ce înseamnă cifre record pentru Bozar și, la sfârșit, pe ultimii metri, în ultima zi în care a fost deschisă expoziția au fost 2,500 de vizitatori. Am fost de foarte multe ori acolo și în jurul meu se vorbea în toate limbile pământului. Nu au fost numai vizitatorii belgieni sau cei români sau cei din comunitatea românească din Belgia, ci și toată lumea care a auzit de această expoziție. Încă ceva, este foarte adevărat, a fost extrem de bine promovată, peste tot erau panouri cu expoziția Brâncuși.

Pentru că ați pomenit de niște cifre legate de această expoziție, aș vrea să vorbim despre cifrele Festivalului Europalia pentru că, iată, suntem la final, e un moment al bilanțului. În cifre, cum se vede Europalia la această ediție aniversară, după 50 de ani?

Sinceră să fiu, bilanțul final încă nu a fost făcut, încă mai există activitate. Ceea ce vă pot spune este numai ceea ce am gestionat direct, și anume muzica. La muzică a fost un succes incredibil! Adică, fie că a fost vorba despre Sala Henry Leboeuf din Bozar, care este o sală de mii de locuri, fie că a fost vorba de alte săli de sute de locuri, fie că a fost un cerc mai restrâns - pentru că au fost invitați artiștii să cânte și în reședințe particulare, eu nu am văzut, deși am monitorizat cam 90% dintre toate evenimentele muzicale, nu am văzut săli mai puțin pline de 90%. Deci, a fost un succes extraordinar și nu mă refer numai la muzica clasică, nu mă refer numai la jazz... o surpriză extraordinară a fost secțiunea de world music.

(...)

Ajungem, așadar, la partea muzicală a festivalului Europalia, una foarte bogată. Să începem cu muzica clasică: Valentin Răduțiu, Per Rundberg, Andrei Ioniță, Cristian Măcelaru, Alexandra Dariescu sunt doar câteva nume pe care mi le amintesc eu, în acest moment, din cadrul festivalului Europalia. Cum au fost primite concertele, care a fost publicul, cum a fost atmosfera?

În primul rând, dați-mi voie să vă spun că eu sunt fascinată de muzicienii noștri tineri, cu o educație solidă și deja consacrați la nivel internațional. Pur și simplu, mă fascinează! Am avut o secțiune întreagă dedicată lor, am propus foarte mulți dintre artiștii tineri, au fost până la urmă selectați Valentin Răduțiu - violoncelist, Petrică Daniel Ciobanu - pianist, Florian Mitrea - pianist și, bineînțeles, Andrei Ioniță, vorbesc de cei care au sub 35 de ani, și, desigur, pentru două proiecte foarte importante - Alexandra Dariescu. Lista a fost foarte lungă, credeți-mă, pentru că am încercat cumva să mărim această secțiune având în vedere încrederea pe care noi o acordăm acestor minunați, minunați artiști. Au fost propuși și Mihai Ritivoiu, și Ioana Goicea, și Adela Liculescu, și Ella Bokor, Mircea Maria, Ștefan Cazacu... foarte mulți. Din păcate, a fost o secțiune limitată și-atunci aceștia au fost cei selecționați. Absolut toți au avut săli sold out. Publicul belgian este un public foarte iubitor de orice fel de muzică. Adică, am avut concerte de prânz, cum a fost concertul lui Florian Mitrea, concert de prânz de duminică... i s-a schimbat sala. Trebuia să cânte în sala Rondă, care era o sală mică, și a cântat în Sala Henry Leboeuf, sala aceea despre care vă spuneam că are cel puțin jos 850 de locuri. Era plină.

Un salt imens.

Da, imens. Și el a fost impresionat. Nici nu se aștepta ca duminica... Divaghez un pic, am avut la Handel.... în Gent pe Maria Răducanu la jazz... nu credeam că sala se va umple așa, dintr-odată. Lumea apreciază foarte mult acest gen de viață, iese, îi place să-și umple sufletul de frumos. Valentin Răduțiu a fost implicat în două proiecte. Unul a fost în proiectul Galei de deschidere, împreună cu Ansamblul SoNoRo, unde l-am avut pe Răzvan Popovici, pe Diana Ketler - cei doi cofondatori ai ansamblului SoNoRo - , dar l-am avut și pe Valentin Răduțiu și pe Erik Schumann. Erik Schumann, probabil că știți despre el, este un violonist foarte tânăr al cărui tată este român și a cărui mamă este japoneză și care este din ce în ce mai apropiat de România. Deci, un alt tânăr! Apoi, Valentin Răduțiu a avut acest recital împreună cu Per Rundberg. Petrică Daniel Ciobanu a avut trei concerte: la Londra, la Haga și la Bruxelles. A fost primit extraordinar și el. Florian Mitrea a fost numai la Bruxelles, dar a fost la Bozar. Vorbeam de muzica clasică... am avut două spectacole, două concerte, două proiecte extraordinare cu Alexandra Dariescu. Unul a fost un concert de lieduri al Angelei Gheorghiu și Alexandra Dariescu a acompaniat-o și, bineînțeles, au avut o sală arhiplină și a fost un lucru extraordinar și pentru noi, și pentru spectatori. Iar al doilea proiect în care a fost implicată Alexandra Dariescu, și proiect pe care chiar îl produce ea, este The Nutcracker and I, acel proiect care include pian solo, balerină și video art, care a făcut săli pline în Luxemburg, pline ochi, săli mari, de sute de locuri, și care a fost absolut special, absolut special.

Însă Europalia nu a însemnat doar muzică clasică. În treacăt, ați pomenit de muzică de jazz - Lucian Ban este un exemplu aici - dar și world music, proiecte de muzică electronică...

... și de muzică veche. Dar înainte de a trece la alte feluri de muzică, aș vrea să amintesc de cele două concerte care s-au derulat la Bozar cu ocazia Zilei Naționale a României, în cadrul cărora Orchestra Națională a Belgiei a fost dirijată de maestrul Cristian Măcelaru, iar invitat special a fost violoncelistul Andrei Ioniță și care au fost absolut incredibile! Cred cu tărie că aceste concerte, și în special cel din 1 decembrie, au constituit una dintre cele mai extraordinare povești din ultima perioadă nu numai din Europalia. A fost concertul la care, la bis, Andrei a cântat imnul României la violoncel, după care toată orchestra a aplaudat în felul specific, bătând cu arcușul, românii din sală pur și simplu au avut fiori, iar ceilalți... toată lumea s-a ridicat în picioare... a fost ceva ireal! Și tot vorbind despre Cristian Măcelaru pe care-l iubim cu toții și pe care-l felicităm cu toții pentru Grammy-ul recent obținut...

Pentru întreg parcursul artistic...

...și pentru întreg parcursul și pentru modul în care vorbește, modul în care ne împărtășește din toată experiența lui de viață. Toată lumea știe că a plecat foarte devreme cu o bursă în Statele Unite la 16-17 ani, a fost foarte departe de casă. Cu toate acestea, este în același timp foarte aproape de casă și ne pregătește pentru anul acesta o mare surpriză împreună cu maestrul Marin Cazacu.

Dacă se poate să ne spuneți mai multe despre acest proiect, acum e momentul, vă rog!

Nu, dar o să vă spun despre maestrul Marin Cazacu, care am avut onoarea să fie curatorul onorific pe domeniul muzical la Europalia, cu care m-am sfătuit în absolut orice, pe care-l apreciez și pe care-l stimez nemăsurat și care a fost alături de noi deși a trecut printr-o perioadă puțin mai grea în ultima vreme, dar acum totul este foarte bine și continuăm. Și o să vă spun despre proiectele viitoare mai târziu.

Vreau să revenim la jazz, la world music.

La jazz, la world music, la muzica românească veche. Jazzul artiștilor români este foarte apreciat pentru energia, spontaneitatea, creativitatea, pentru comunicarea dintre artiști, dar și pentru cominucarea dintre artiști și public. Noi am avut artiști extraordinari la jazz, și foarte tineri și mai puțin tineri, dar minunați toți. Am avut un proiect excepțional care a fost derulat în cinci locuri, cinci săli de spectacole fabuloase din lumea asta, la Strasburg, la Bruxelles - Bozar, la Haga, la Amsterdam, la Dudelange din Luxemburg. Se numește Oedip Redux și este o reimaginare a operei Oedip a lui George Enescu în cheie de jazz, extrem de interesantă. Nu pot să spun că este ușor de urmărit, este un jazz contemporan, este un jazz special. 9 oameni extraordinari, muzicieni fabuloși nominalizați la Grammy, din toată lumea au fost adunați în acest octet format de Lucian Ban și Mat Maneri. L-am avut pe Theo Bleckmann, care este considerat a treia voce de jazz a lumii, am avut-o pe Jen Shyu, cântăreața de origine taiwaneză, o stea teribilă în ascensiune în această perioadă. Am avut foarte, foarte mulți muzicieni buni în acest proiect și a ieșit un proiect aclamat pentru că este extrem de original, extrem de puternic și foarte interesant. Contează poate și părerea mea, dar a plăcut lumii, a făcut săli pline și muzicienii au fost aclamați la final. În afară de Lucian Ban, a fost cvintetul Alex Simu, apoi a fost trio-ul Dumitrio cu George Dumitriu lider, Maria Răducanu și, ceea ce pe mine m-a impresionat poate pentru că a fost la sfârșit și-mi aduc aminte mai bine de amănunte, a fost Florin Niculescu cvintet. Florin Niculescu, se știe, este un violonist de mare excepție, care a primit din partea francezilor Ordinul de Cavaler de Litere și de Arte, și care trăiește de foarte mult timp la Paris... a avut un concert care se numește East to West. A fost secondat de muzicieni excepționali și-l amintesc aici pe Daniel Kramer, care este un muzician rus, fabulos. Ideea este că deși a fost același concert în trei locuri diferite, a fost cu totul altceva de fiecare dată și asta datorită improvizațiilor. A fost pentru prima oară în viață în care am văzut improvizație de percuție pe laterala pianului. Și fie că au cântat... pentru că ei au cântat și într-un soi de cafenea muzicală de jazz, unde vibrația a fost fabuloasă din partea publicului, fie că au cântat în săli mari, publicul a reacționat extraordinar. Și am mai avut un proiect minunat, tot la jazz - nu pot să nu-l amintesc! - două, de fapt împreună cu cvintetul Bălănescu, Alexander Bălănescu. Unul dintre ele, cu Ada Milea, cu The Island, și a fost o mini-operă absurdă deosebită; ei au cântat și la Londra, și în Belgia. Și apoi a fost Maria T, un alt proiect cu Alexander Bălănescu după muzica Mariei Tănase.

Sunt curios care a fost reacția publicului din această zonă a Europei atunci când vorbim de world music și de muzica veche românească.

Muzica veche românească... au avut trei concerte. Este vorba despre Ansamblul de muzică veche "Anton Pann" condus de domnul Constantin Răileanu, un muzician de mare excepție, doctor în muzică dar și în teologie și în greaca veche... este ceva care pe mine mă depășește total, dar este minunat. Și le face pe toate la același nivel; nu știu cum reușește, e format, așa, din mai mulți oameni într-unul singur. Ei au fost cei care l-au readus în atenția publicului pe principele Dimitrie Cantemir. Și au făcut documentarea, și au cercetat manuscrisele și au tradus în cheie muzicală semnele de atunci și au utilizat instrumente foarte vechi și au făcut, așa, o combinație de muzicieni români cu muzicieni turci. Și, cum vă spuneam, a fost primit... au cântat, de exemplu, la Gent, într-o sală foarte importantă, și au fost extraordinar de bine primiți. Paradoxal dar adevărat, așa cum vă spuneam, publicul belgian este foarte deschis și este foarte deschis către acea muzică ce li se pare lor exotică, neobișnuită. Și am ajuns la world music. Am avut spectacole și proiecte minunate, cu săli... trebuia să trecem acum, la sfârșit, în rapoartele noastre care a fost audiența, și la world music, la absolut toate credeți-mă că am pus peste 100%, pentru că așa a fost. Adică, au fost oameni și pe scări, și pe culoare, și peste tot care au scandat, au aplaudat și au și dansat. Și să spun trei borbe despre cei care ne-au reprezentat în acest gen de muzică. A fost vorba despre cele două trupe manageriate de Henry Ernst, și anume Mahalaraibanda și Fanfara Ciocârlia. Fanfara Ciocârlia a fost ceva impresionant pentru că au invitat și doamnele pe scenă să danseze. În afară de ei, a fost Ionică Minune cu bandul lui la care s-a adăugat și Miele Bibescu saxofonistul. Au făcut un spectacol extraordinar și, la fel, lumea a fost extrem, extrem de receptivă. Și am mai avut un proiect, tot de world music, combinat cu turci, belgieni și români. Românii au fost reprezentați de Alex Simu și de țambalistul Claudio Cioc. Se numește ... Bridges și lider a fost muzicianul orb Charlie Berger, belgian, și apoi au mai fost și niște muzicieni de mare valoare turci.

Doamnă Ligia Marin, acestea ar fi, așadar, concluziile legate de festivalul Europalia. Aș vrea să revin la proiectele pe care le propune ICR în perioada imediat următoare. În treacăt, mi-ați spus de o surpriză pregătită de maestrul Măcelaru și violoncelistul Marin Cazacu. Înțeleg că nu puteți oferi mai multe informații acum, dar aș vrea să-mi spuneți ce pregătește Institutul Cultural Român din punct de vedere muzical, repet, în perioada imediat următoare?

În primul rând, probabil că se știe... sunt foarte impresionată și mândră să reamintesc faptul că domnul Marin Cazacu a fost decorat cu Ordinul Național pentru Merit în Grad de Cavaler de către președintele României, domnul Klaus Iohannis, cu ocazia Zilei României în 2019, pe 1 decembrie, și îl felicităm cu toții. Cu dumnealui și cu orchestrele pe care le are în grijă, să spun așa, avem două proiecte foarte curând. În 19 martie vom avea Orchestra Română de Tineret la Chișinău cu un concert extraordinar. Probabil că știți, domnul Marin Cazacu este directorul Centrului Național de Arte "Tinerimea română" care manageriază activitatea Orchestrei Române de Tineret și a Orchestrei Naționale Simfonice a României. În Orchestra Națională Simfonică a României, din momentul în care a preluat domnul Cazacu "Tinerimea română" erau extrem de tineri, foarte tineri...

Membri absolvenți ai Orchestrei Române de Tineret, să-i numim așa.

Exact. Și vom avea la Ruse, în 22 martie, un concert extraordinar cu Orchestra Națională Simfonică a României. Încă două proiecte, pentru că am vorbit foarte puțin de SoNoRo... Eu îi apreciez foarte mult și pe cei doi cofondatori ai SoNoRo - directorul artistic, pianista Diana Ketler al cărei student a fost Florian Mitrea, ea fiind și profesoară la Academia Regală de Muzică din Londra, și domnul Răzvan Popovici. Probabil că toată lumea a aflat de Festivalul SoNoRo care, iată, a ajuns în 2020 la cea de-a XV-a ediție, de care ne vom ocupa, unde vom avea și noi partea noastră. dar mai devreme de asta va fi Moltepulciano, proiectul educativ SoNoRo Interferențe unde sunt acordate anual peste 30 de burse muzicienilor români care participă la ateliere de lucru și au posibilitatea de a studia și de a evolua în concerte alături de muzicieni de renume internațional, și o numesc, în afară de Diana și de Răzvan, pe Mihaela Martin, pe Vladi Mendelson; dar nu numai români, ci și străini - anul acesta va fi și Yanis Malekis de la Academia de Muzică din Riga și vor avea masterclassuri. Ceea ce este interesant anul acesta este că aceste masterclassuri și acest studiu se va încheia cu două concerte care vor avea loc la Palazo Ricci și Palazo Contucci la invitația contesei Eleonora Contucci. Și, mai mult de atât, aceste spații nu sunt incluse în circuitul cultural; a fost, pur și simplu, invitația contesei Eleonora Contucci. Și mai avem încă un proiect important, tot cu SoNoRo, la Arezzo, câteva concerte.

Reținem, așadar, aceste proiecte. Doamna Ligia Marin, expert al Institutului Cultural Român și coordonator al domeniului muzical din cadrul festivalului Europalia, vă mulțumesc pentru prezența în studioul Radio România Muzical!