Violonistul Brian Johnston a devenit membru al Orchestrei Simfonice din Bournemouth în 1962, în vremea în care Constantin Silvestri era dirijor principal al ansamblului. A fost invitat la evenimentul dedicat muzicianului nostru la King`s College din Londra în 2 noiembrie. Atunci i-a împărtăşit colegei mele Andreea Kiseleff câteva amintiri despre o vizită în capitala noastră şi despre colaborarea cu Silvestri la Bournemouth.

Am cântat şi eu la Bucureşti, prin 1990, într-o orchestră mică, am ţinut nişte cursuri la Conservator cu o lucrare camerală din repertoriul englez. Muzicienii erau foarte buni dar să cânte împreună într-o orchestră era foarte dificil. Una dintre cele mai bune lucrări ale lui Silvestri este Cvartetul de coarde nr.2 şi îmi amintesc, acum vreo 10 ani am mers la Ambasadă şi se cânta acolo. Este o lucrare magnifică, foarte dificilă.

Este extrem de interesantă oportunitatea unui dialog cu dvs., pentru că mulţi dintre noi nu am avut ocazia de a-l cunoaşte pe Silvestri.

Avea un caracter cu faţete diverse. Era un om extraordinar. Pentru el, muzica era lucrul cel mai important. Era foarte ancorat în spiritul muzicii. De asemenea, în ceea ce priveşte muzica engleză. Nu l-am uitat niciodată. Faptul că am văzut aici filmul despre el mi-a readus atâtea amintiri. Avea şi umor. La început nu vorbea foarte bine limba engleză şi nu înţelegeam întotdeauna ceea ce spune, dar lucra foarte în profunzime, de multe ori până în toiul nopţii. Cunoştea foarte bine partiturile şi sunetul orchestrei în ansamblul ei. Ştia cum să-l obţină şi ştia ceea ce vrea de la muzică. Repeta foarte mult, dar fiecare concert era diferit. Îmi amintesc faptul că aveam în program o Simfonie de Brahms într-un turneu în nordul Angliei, iar înregistrarea cea mai lungă avea, faţă de cea mai scurtă, o diferenţă de durată de aproximativ 6 minute. Este foarte mult! Probabil diferenţa cea mai mare era în partea lentă, dar tot este mult! Unii ar fi putut crede că Silvestri nu era foarte bun, că era puţin amator, dar nu este deloc vorba despre asta. Repetitivitatea este inamicul muzicii, iar la el nu era cazul. Pentru mine a fost o plăcere să particip la acest eveniment Silvestri, să revăd câţiva oameni pe care nu-i mai întâlnisem demult, să urmăresc filmările cu Silvestri şi filmul despre el şi să vă întâlnesc pe dumneavoastră, cei sosiţi aici, la Londra, de la Bucureşti.