Un nou eveniment din cadrul proiectului Moştenitorii României Muzicale îi aduce pe scena Sălii Radio sâmbătă, 12 octombrie, pe Ioana Cristina Goicea şi Andrei Banciu. În cea de-a doua parte a interviului pe care l-am realizat cu pianistul, despre specificul interpretării muzicii de cameră și colaborări în acest sens.

Ce calități ar trebui să aibă un interpret de muzică de cameră, pentru că trebuie să știi, nu-i așa, să și asculți în afară de a-ți etala virtuozitatea?

După părerea mea, calitatea principală este, într-adevăr, să știi să asculți foarte bine pentru a putea de fapt să și reacționezi. Fiindcă mai important chiar decât de a lua deciziile tu însuți, în muzica de cameră este să fii capabil să reacționezi la anumite decizii, uneori foarte spontane și nepremeditate, pe care le iau partenerii de muzică de cameră cu care cânți. De cele mai multe ori este, de fapt, cel mai greu lucru fiindcă știm cu toții, când pregătim o lucrare muzicală în vederea unui concert, este un proces de luare de decizii foarte clar. Ori, în muzica de cameră, aceste lucruri se pot schimba și asta ține de spontaneitatea interpertării în concert. Trebuie să fii deschis la acceptarea acestor schimbări spontane în actul muzical. Dar eu cred că din astfel de lucruri se nasc cele mai pline de viață interpretări care pot exista, fiindcă de cele mai multe ori acest lucru solicită din partea interpretului să-și permită - dincolo de stabilirea unor decizii premeditate - ca intuiția să se elibereze. Adică, să-și dea frâu liber intuiției și spontaneității de fapt.

Iar legat de această eliberare, înainte de a o putea urma... cred că trebuie să fii mai întâi de toate foarte sigur înainte de a fi liber, nu-i așa?

Absolut. Astea sunt lucruri care au la bază ani mulți de pregătire, fiindcă fără o pregătire solidă sunt greu de înțeles sau se pot înțelege greșit. Dar e foarte bine că ați specificat. Este vorba de o pregătire temeinică ce se află la bază.

Și dacă vorbim despre muzica de cameră, aș dori să ne spuneți mai multe despre acest ansamblu "Jacques Thibaud". Știu că mai face parte un muzician român din acest ansamblu. Vă rog să ne spuneți mai multe!

Eu i-am cunoscut pe muzicienii din acest trio în cadrul unui curs și festival de muzică de cameră din Belgia, pe când aveam 17 ani. Eram încă în liceu, într-o vară, și a fost o colaborare foarte frumoasă și am fost foarte bucuros că în urma acestei colaborări ei mi-au propus să urmăm o oarecare activitate concertistică în Germania și în Statele Unite. Astfel, am avut în anii următori apariții concertistice în Statele Unite și în Germania. În anii care au urmat, s-a mai rărit puțin activitatea și colaborarea noastră, dar, între timp, ei s-au reformat fiindcă violistul a fost înlocuit și violoncelistul, la fel. În urma acestui fapt, a început să facă parte din acest trio violoncelistul român Bogdan Jianu, care este și actualul violoncelist al trioului. Acest trio a fost de fapt celula de la care a pornit și ideea de a întemeia un ansamblu "Jacques Thibaud" împreună cu mine ca pianist (la origini, trioul era unul de coarde) și cu flautista olandeză Eleonore Pameijer din Amsterdam. Aceste ansambluri continuă să activeze cumva în mod independent unul de celălalt - și ca trio de coarde, și ca ansamblu împreună cu flaut și pian.

Și o altă colaborare deja de lungă durată este cea cu violonista Ioana Cristina Goicea, împreună cu care veți cânta la Sala Radio sâmbătă, 12 octombrie. Ați fost laureați ai Concursului de muzică de cameră Premio di Trieste din Italia și de atunci ați apărut de multe ori împreună. Cum a început această colaborare?

Într-adevăr, noi cântăm de mult timp împreună. Întâlnirea noastră a fost mai mult sau mai puțin întâmplătoare și, deși suntem amândoi români, nu a fost în România, ci în Leipzig, la Facultatea de muzică. Eu, la vremea aceea, acompaniam clasa de vioară a profesoarei Mariana Sârbu, iar Ioana a venit la Leipzig pentru a studia cu Mariana Sârbu și așa ne-am cunoscut. Și am început o colaborare care s-a dovedit a fi foarte fructuoasă și îndelungată și sper să mai continue încă mulți ani de acum înainte. În 2015, cum ați menționat, am luat parte la Concursul de muzică de cameră de la Trieste, unde am obținut Premiul II și, de asemenea, am ajutat-o pe Ioana și în cadrul Deutsche Musikwettbewerb de anul trecut, unde ea a obținut un premiu foarte important. La rândul ei, ea m-a sprijinit la participarea mea, cu un an înainte, la același concurs, iar activitatea noastră concertistică este destul de intensă și de lungă durată. Sperăm, și de acum înainte!