ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Interviuri Înapoi

Festivalul 'George Enescu' 2019. Interviu cu violistul Timothy Ridout

Bookmark and Share
Publicat: marți, 17 Septembrie 2019 , ora 17.28

Miercuri, 18 septembrie, de la ora 17.00, concert al Orchestrei Naționale din Lille, condusă de Vlad Vizireanu, în cadrul festivalului Enescu. Solist: violistul Timothy Ridout.


Tânărul violist britanic TIMOTHY RIDOUT debutează pe scena de concert din România în 18 septembrie! Sunteți unul dintre invitații ediției din acest an a Festivalului Internațional 'George Enescu'. Ne bucurăm să vă avem oaspete, ce ne puteți spune despre programul pe care urmează să îl prezentați?

Sunt foarte norocos să cânt două dintre capodoperele repertoriul pentru violă. Prima dintre acestea este Harold în Italia, o partitură foarte specială pentru că nu este tocmai un concert, ci mai degrabă un poem simfonic cu o poveste în care viola interpretează literalmente rolul lui Harold. Deci, într-un fel, este un rol dramatic și operatic și sunt foarte entuziasmat să îl cânt în această frumoasă sală în București. Iar a doua lucrare pe care o voi interpreta este Simfonia concertantă de Mozart pe 20 septembrie alături de Camerata Salzburg. Este probabil lucrarea pe care am interpretat-o cel mai des, în compania unei orchestre. Îmi e foarte foarte apropiată, este un dialog impresionant între violă și violoncel, și vorbește despre momente de fericire deplină, de bucurie, extaz, dar atinge în același timp și momente de tragism, emoții care te marchează în partea a doua.


Este, din câte știm, prima oară când concertați în România, este și prima dumneavoastră colaborare cu Orchestra din Lille și tânărul dirijor Vlad Vizireanu?

Da, va fi prima mea călătorie în România, în București. Sunt multe întâlniri noi, într-adevăr, vor fi trei zile de Festival în care să cunosc noi oameni, sunt încântat să am noi experiențe muzicale, noi conexiuni.


Dacă vorbiți despre experiență, sunteți un interpret atât de tânăr însă deja cu o experiență considerabilă pe scena de concert internațională. Ați putea să ne descrieți una dintre cele mai memorabile experiențe pe care le-ați trăit pe scenă, până acum, dar și una dintre cele mai stânjenitoare care vă vine în minte?

Da, aș începe invers, cu cea mai jenantă. Se întâmpla în urmă cu 10 ani. Acum am 24 de ani, atunci aveam 14. Eram, din câte îmi amintesc, în timpul unui mic concurs, cântam Preludiu din Suita a doua pentru violoncel solo de Bach. Aveam ochii complet închiși, continuu. Ascultam muzica și cred că mă mișcam ușor spre stânga, spre instrument. Eram complet captivat de ceea ce cântam, și urma o codă, la finalul parții principale a Preludiului, și am deschis ochii. Și am spus: Oh, Dumnezeule, unde s-a dus publicul? M-am uitat în jur și nu am văzut nimic și m-am panicat pentru câteva momente. Și am realizat că mă întorsesem la 180 de grade și eram acum cu spatele la sală. M-am întors, am continuat să cânt, dar a fost un moment șocant pentru mine, nu se va mai întâmpla niciodată. Încerc să stau mai mult sau mai puțin într-un singur loc acum.

Unul dintre cele mai memorabile momente... îmi e foarte greu să aleg. Pentru că de fiecare dată când urc pe scenă încerc să trăiesc cât pot acel moment.


O carieră nu este doar talent și studiu. Este și despre întâlnirile din viața profesională sau personală a fiecărui interpret. Dacă ar fi să privim acest traseu al carierei ca pe o călătorie, care au fost întâlnirile care au marcat direcția carierei violistului Timothy Ridout?

Am avut multe întâlniri importante chiar de la început, cu profesori care m-au ghidat. Recent am studiat cu marele violist Nabuko Imai, un mentor cu adevărat fantastic. Înaintea lui am avut un alți profesori remarcabili în Londra. Iar în ultimii trei ani am fost norocos să studiez la Academia Kronberg în Germania, timp în care am întâlnit dirijori, pianiști, muzicieni fantastici: Andras Schiff, Christoph Eschenbach... este greu să aleg pe cineva anume care să fie ca o stație principală în această călătorie. Aș privi mai degrabă ca o linie de tren cu multe opriri, fiecare cu sensul și frumusețea ei și mă consider norocos că am avut șansa să mă bucur de atâtea întâlniri. Nu este ceva care să fi dus la un salt, dintr-o dată, o carieră nu e o schimbare peste noapte, ci mai degrabă o serie întreagă de întâlniri cu oameni care te susțin și de la care ai atât de multe de învățat pe drum. Uneori nu e ușor să alegi. Dar dacă vorbim despre oameni care au fost cu adevărat importanți pentru mine, trebuie să spun că părinții au jucat un rol imens. Ambii sunt muzicieni profesioniști, tata este un pianist de jazz și mama violoncelistă, amândoi mi-au împărtășit din experiența lor, și m-au încurajat de-a lungul timpului, nu aș fi ajuns unde am ajuns probabil dacă nu ar fi fost lângă mine, dacă nu m-ar fi ghidat în toți acești ani.


Dar între violoncel și pian ați ales viola, cum s-a întâmplat?

Da, este de fapt o poveste amuzantă. Pentru că eram copil și nu m-aș fi gândit că o să cânt la violă. Nici nu știam pe atunci ce este o violă. Dar când aveam 8 ani, pentru că acela a fost, într-un fel, cel mai potrivit timp pentru a începe studiul unui instrument, a fost un concert la școala mea. Și toți profesorii de instrument au venit să ne cânte mici piese. Profesorul care cânta la violă a cântat tema din Harry Potter. Am ascultat și am decis imediat că asta aș vrea și eu să fac! Câteva luni mai târziu aveam propria mea violă și așa am început lecțiile.


Harry Potter, primul proiect al violistului Timothy Ridout. Care este cel din prezent?

Vara a fost una plină pentru mine, am fost în Statele Unite invitat în Festivalul Aspen, am debutat în Tokio cu un recital cu pian, și multe festivaluri în și în jurul Europei, iar în mod particular, pentru mine, imediat după Festivalul Enescu, sunt foarte entuziasmat să cânt Simfonia concertantă din nou, cu Orchestra de Cameră a Europei, apoi sunt încântat să mă întorc anul viitor cu Philharmonia din Londra, să cânt concertul de Walton din nou, și da, multe altele. O altă realizare care este importantă acum acum pentru mine este sunt printre interpreții selectați de BBC proiectul New Generation Artists care tocmai începe și îmi va aduce noi posibilități de colaborare cu orchestrele Radio din Regatul Unit. Sunt multe proiecte care mă vor ține ocupat, în următoarele luni.

Interviu realizat de Ana Voinescu