Miercuri, 12 iunie, la Ateneul Român are loc un recital cameral susținut de violonistul Volkhard Steude și pianista Cătălina Butcaru. Muzicianul este concertmaestrul Filarmonicii din Viena de peste 15 ani. 

Alături de concert-maestrul Filarmonicii din Viena Volkhard Steude veți suține un recital cameral la Ateneul Român. Cum a început această colaborare?

Această colaborare a început acum patru ani și se dezvoltă într-un mod extrem de plăcut pentru amândoi. Avem proiecte comune în fiecare an, nu numai în România, dar și în Austria, în diverse festivaluri, în Viena, în sala Muth, vom susține același program pe care îl vom prezenta și la Ateneu. Domnul Steude este un tip de muzician extrem de spontan. Colaborările cu dumnealui reprezintă o mare plăcere. Suntem deja un grup cameral. Atât eu, cât și domnul Steude suntem mari iubitori ai muzicii lui Schumann și am luat decizia comună de a prezenta, în primul rând, Sonata nr. 2 de Robert Schumann, o lucrare de mari proporții, care este destul de rar audiată în sălile de concerte și în jurul acestui epicentru am construit, practic, tot programul, lucrare complementară, de mai mică proporție, care este Sonata de Grieg și cele două lucrări care înrămează, dacă vreți aceste lucrărie romantice și anume, Sonata de Mozart în Sol major și Wolfgang Korngold, Suita de zgomot pentru nimic, care reprezintă un contrast față de lucrările romantice.

Cum au fost percepute concertele pe care le-ați susținut, de-a lungul timpului, împreună cu Volkhard Steude, în România?

E vorba de al patrulea an în care concertăm împreună. Toate aceste concerte aș dori să menționez că fac parte dintr-un proiect mai amplu, care se intitulează Viena meets Romania, în care, muzicieni de excepție vienezi sunt invitați în România și sunt de asemenea invitați să susțină, în afară de concerte și recitaluri, să susțină și cursuri de măiestrie, în condițiile în care acești muzicieni din Viena pot împărtăși experiența lor în România. Aceasta este o componentă. A doua componentă, aceea a apariției noastre pe scenele din România, cred că, în cazul muzicii de cameră, care trebuie spus, nu are aceeași priză la public, ca și concertele cu orchestră, cred că pot afirma că avem un public. Ne-am creat, de-a lungul timpului un public care ne urmărește, este interesat și vine cu plăcere la aceste concerte. Altfel, vă imaginați, un artist cu o agendă atât de încărcată, nu ar accepta să vină în fiecare an dacă nu ar găsi multe motivații și, într-adevăr, o reală plăcere de a concerta în sălile de concerte din România.