Aseară, la Köln, ați inaugurat o serie de recitaluri care vor avea loc până în data de 16 aprilie. Cum a decurs concertul de aseară?

A fost un concert, aș spune, pe suflet, mai ales fiindcă orașul Köln a fost prima stațiune, venind în '78 cu părinții din România, deci a fost un fel de revenire acasă în Germania, la primul loc unde am locuit. A fost foarte frumos și un moment sufletesc special, cu mulți români, dar și nemți.

Veți prezenta publicului atât lucrări atât din repertoriul romantic, cât și lucrări semnate de Dinu Lipatti și George Enescu. Care este motivul pentru care ați ales acest program?

Motivul a fost mai ales de a face o legătură cu rădăcinile mele și cu faptul că actualmente, după cum știm cu toții, România susține președinția Consiliului UE. Deci și pe plan cultural-politic există o punte foarte frumoasă spre România și aș spune, un interes mărit. Concertul, eu l-am intitulat Sunetele patriei, bineînțeles, patria referindu-se la țara din care provin. De aceea, partea a doua a fost compusă din lucrări de Dinu Lipatti, Sonatina pentru mâna stângă și George Enescu, Suita a II-a, în re major pentru pian, dar am cuplat aceste lucrări, cu niște lucrări binecunoscute, care am cântat în prima parte și care , cumva, fac parte din partea mea muzicală, în care mă simt foarte bine, deci, compozitori gen Schubert și Chopin. De Schubert am cântat un ciclu de imprompturi și renumita Barcarollă de Frederic Chopin.

Cum sunt lucrările celor doi compozitori români percepute de publicul german?

Sunt lucrări foarte interesante, în sensul că, interesul mărit este pentru Lipatti și din punctul de vedere că este o lucrare de mâna stângă, adică de ceea ce compozitorul reușește să redea un sonor muzical realizat de o singură mână, este un spectacol în sine. Pe de altă parte trebuie să spun că Dinu Lipatti, în calitate de compozitor este cvasinecunoscut în Germania. Numai specialiștii știu că geniul nostru român, care a murit mult prea tânăr a fost și compozitor, un compozitor de luat în serios, într-adevăr. Cu atât mai mare este plăcerea mea de a contribui la răspândirea acestui nume Lipatti, nu numai pe plan pianistic și sper de a le arăta și ce valoare are acest personaj. Iar despre George Enescu, ce să spunem. Între cunoscători se știe bineînțeles cine este Enescu și ce valoare are. Chiar și între colegi muzicali, între dirijori, între pianiști sunt destui care apreciază și cunosc lucrările majore de Enescu și cu mare plăcere eu prezint această suită a doua, care este o piesă și de virtuozitate pe de-o parte și de-o mare finețe, mai ales, ținând cont că ea conține de exemplu și renumita Pavannă, care este o piesă absolut personală și genială a lui Enescu, cuplează și universul sonor, cu influențe franțuzești, în această perioadă timpurie a lui Enescu și mai ales și universul orchestral redat de un singur instrument. Este o piesă foarte bună, cu care, în foarte multe țări am avut mare succes.