Pianistul Josu de Solaun a fost decorat de Președinția României, în data de 11 februarie 2019. Președintele Klaus Iohannis a semnat decretul de decorare a lui Josu De Solaun Soto, în semn de apreciere pentru contribuția importantă avută în promovarea artei muzicale româneşti în străinătate, pentru dezvoltarea relaţiilor culturale dintre România şi Regatul Spaniei. Artistul a primit Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, categoria B - Muzică.

Pianistul Josu de Solaun are o bogată activitate concertistică în România, după ce a câștigat în anul 2014 Concursul Internațional George Enescu. Este stabilit în prezent la New York.

Domnule Josu de Solaun, ați fost decorat de către președintele României, Klaus Iohannis, cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer, Categoria B - Muzica. Ce importanță are pentru dumneavoastră această distincție?

M-am simțit foarte onorat și mândru când am aflat. Vizitez România de cinci ani și sunt foarte implicat în viața muzicală a acestei țări, îmi plac compozitorii români. Pentru mine, să primesc această decorație specială este o onoare și o emoție particulară. Nu mă așteptam la asta. A fost exact ca atunci când am câștigat Premiul George Enescu, purtând numele acestui compozitor cu mine pentru toată viața. Iar acum port țara dumneavoastră în viața și în inima mea. Deci mă simt foarte onorat.

A existat o ceremonie oficială de acordare a acestei decorații?

Cred că va fi o ceremonie, probabil în aprilie sau mai. Am fost contactat chiar astăzi în legătură cu acest lucru. Nu cunosc încă toate detaliile.

Cum a început interesul dumneavoastră pentru cultura și limba română?

Să fiu sincer, am început citindu-l pe Mircea Eliade. Am studiat filosofia și antropologia, am citit și Emil Cioran, și treptat m-am simțit pătruns de cultura română. Apoi, ca muzician desigur, pe lângă muzica lui Enescu, ce a avut un mare impact asupra mea, m-am simțit atras de interpretările unor mari pianiști români ca Dinu Lipatti, Clara Haskil, Dan Grigore... Deci toate aceaste lucruri s-au combinat pentru mine și m-au făcut să cercetez, să îmi pun întrebări și să am experiențe deosebite. Am ascultat, desigur, muzica lui Jora, Enescu și Silvestri, am citit piesele lui Eugen Ionescu și poeziile lui Nichita Stănescu. Nu știu dacă este vorba despre faptul că ne leagă latinitatea sau altceva, dar simt o conexiune foarte puternică și spirituală cu țara dumneavoastră. Iar acum legătura mea cu România este dublă, pentru că am și prieteni aici.

Ce vă atrage cel mai mult la muzica românească?

Este greu să vorbesc despre asta în general, dar vă voi spune ce mă atrage la muzica lui Enescu. Sunt atât de multe lucruri... În primul rând, caracterul sincretic. Creația acestui compozitor combină spiritul bizantin, eterofonia, folclorul românesc, influența franceză și cea germană. Cei mai mulți compozitori care ar încerca așa ceva ar eșua, creând o muzică eclectică. Dar în cazul lui Enescu avem efectul opus. El îmbină aceste trăsături pentru a crea o manifestare culturală foarte personală, puternică și nouă. Mi se pare uimitor, pentru că din ceva vechi crează ceva nou. Același lucru pot să îl spun și despre compozitorul Mihail Jora pe care l-am studiat mult. Ba chiar și despre Dinu Lipatti. Deci combinația dintre vechi și nou m-a fascinat întotdeauna și o observ chiar și la unii compozitorii contemporani români.

Aveți o agendă încărcată în aceste zile, inclusiv în România. Ce concerte pregătiți pentru perioada următoare?

După concertul din 14 februarie de la Filarmonica din Ploiești mă voi întoarce în Statele Unite ale Americii și voi avea o serie de recitaluri camerale la New York. Apoi voi susține concerte cu Orchestra Simfonică a Galiciei în Spania, Orchestra Națională Moraviană aproape de Praga, un concert cu dirijorul Christian Badea și Orchestra Simfonică din Murcia. Tot cu dirijorul Christian Badea voi avea un concert la Ateneul Român și vom interpreta Concertul nr. 3 de Rahmaninov. Între toate acestea, am programate multe recitaluri cu piese pentru pian solo sau cu muzică de cameră. Deci rămân în permanență ocupat.