Violoncelistul Cornelius Zirbo şi invitatele sale, pianista Andreea Butnaru şi violonista Maria Marica, susţin un recital mâine, 12 februarie, la Sala mică a Ateneului Român. Pe afiş - Duo op. 7 pentru vioară şi violoncel de Zoltan Kodaly, Sonata pentru pian şi violoncel de Francis Poulenc şi Şase dansuri româneşti de Béla Bartok. Mai multe detalii, în interviul pe care Cornelius Zirbo i l-a acordat Anei Diaconu.

Vei putea fi ascultat în cadrul Stagiunii de marți seara pentru care ai ales un program cu lucrări exclusiv de secol XX. Cum l-ai conceput?

Consider că lucrările pe care le-am abordat - sau, cel puțin, Sonata de Francis Poulenc și Duo de Kodaly - sunt niște lucrări reprezentative ale secolului XX, dar care, din păcate, nu prea sunt cântate la noi în țară. Și m-am gândit că ar fi o șansă foarte bună de a prezenta publicului român aceste două lucrări care sunt foarte aproape de sufletul meu și care îmi plac foarte mult. La final, voi cânta și Dansurile românești de Bela Bartok, în aranjament pentru violoncel și pian.

Vei avea alături de tine și două invitate. Poți să ni le prezinți, pe scurt?

Violonista cu care voi cânta Duoul de Kodaly este o persoană foarte dragă mie, este o prietenă cu care am copilărit, împreună cu care am crescut la Cluj-Napoca și este mereu o mare plăcere să cânt alături de ea. Avem un trecut muzical împreună și asta face cu atât mai plăcută experiența de marți seara. Iar doamna Andreea Butnaru, printre altele, este și profesoara mea de muzică de cameră. Este singura din țara aceasta care a cântat Sonata de Francis Poulenc și acest lucru îmi dă o siguranță mai mare. Mă bucur foarte mult să cânt alături de ea.

Ai revenit recent dintr-un turneu din Statele Unite ale Americii alături de Orchestra Națională Simfonică a României. Cu ce amintiri te-ai întors de acolo?

Cred că a fost una dintre cele mai frumoase călătorii din viața mea. Am fost pentru prima oară în America și chiar a fost o experiență inedită, aparte, pe care aș repeta-o oricând.

Cum ai spune că a fost primit turneul acolo?

Publicul american a fost foarte primitor, foarte călduros. Ne-am simțit ca acasă. Reacția și aplauzele lor chiar ne-au dat o satisfacție și o bucurie. S-a creat o conexiune, o chimie, între orchestră și public.

Care este repertoriul pe care te concentrezi în prezent?

Repertoriul meu este unul foarte variat, începând cu Concertul de violoncel de Haydn și mergând până la Sonata de Francis Poulenc și Concertul de Șostakovici, pe care le voi studia anul acesta.