Dirijorul Rumon Gamba conduce pe 8 februarie, Orchestra Națională Radio, în cadrul unui concert cu program Brahms-Elgar.

Cum au fost primele repetiții?

Repetițiile sunt mereu interesante, mai ales cu orchestre din afara Marii Britanii, cu program Elgar. Interpretează lucrarea într-un fel care îmi place, în felul meu, mereu același cu acest gen de lucrări. Cred că au făcut-o într-un alt fel cu ultimul dirijor al acestei lucrări, dar sunt fericit că o știu deja, deoarece unele orchestre nu au mai cântat-o de ani întregi. Deci repetițiile decurg foarte bine.

Cum a fost ales repertoriul?

Cred că prima lucrare, Concertul pentru vioară și orchestră de Brahms, era deja stabilită. Aveam, deci, nevoie de o altă lucrare și cumva am crezut mereu că Brahms și Elgar merg bine împreună, au același element care mi se pare fermecător. Variațiunile Enigma nu durează decât 30 de minute – nefiind o lucrare la fel de lungă precum unele simfonii – este totuși atât de abundentă încât cele 30 de minute sunt pline de detalii.

Mai devreme spuneați că vă place Elgar. Considerați că este și cazul altor dirijori englezi?

Nu, de fapt îmi pare rău să spun că cei mai mulți dirijori englezi nu interpretează atât de multă muzică engleză pe cât ar trebui – ei bine, nu ar trebui, dacă nu vor să o facă. Doar pentru că ești englez nu înseamnă că ar trebui – și există atât de multă muzică de descoperit. Dar eu încerc, cu orice orchestră concertez, să aduc ceva din Anglia, dacă se poate, deoarece, altfel, cine va cânta această muzică? Și există atât de multă muzică, bineînțeles, Elgar, dar sunt milioane de piese care nu sunt interpretate.

Care este experiența dumneavoastră cu alte orchestre din afara Marii Britanii?

Mereu durează puțin să găsim sonoritatea potrivită, pe care mi-o imaginez eu, iar sonoritatea potrivită pentru mine este cea cu care m-am obișnuit de când eram tânăr, ascultând această muzică și maturizându-mă împreună cu ea – s-ar putea să nu fie cea mai potrivită cale, dar asta este ceea ce simt eu. Asta e o delectare – orchestrele nu pot cânta totul în același fel. E foarte interesant să lucrăm la sonoritatea și caracterul acestei piese, pentru că fiecare variațiune are o poveste, astfel încât îmi place să spun poveștile orchestrei, ne ajută cu caracterizarea fiecărei variațiuni. Am putea, de asemenea, să cântăm totul în aceeași manieră, dar ar suna plictisitor, așa că fiecare mic moment are propriul caracter, la care am lucrat, iar orchestra se descurcă foarte bine.