Din 23 noiembrie și până în 9 decembrie 2018 se va desfășura cea de-a XIII-a ediție a Festivalului de Muzică Veche București. Publicul este așteptat în spații culturale interesante ale Bucureștiului, precum Biblioteca Națională, Teatrul Național, Biserica Anglicană sau Muzeul Municipiului București - Palatul Suțu, să descopere muzici dintre cele mai diverse, de la cântece sefarde cu origini medievale, până la capodopere ale Barocului Târziu, toate menite să ilustreze deviza Festivalului: "Descoperă noutatea Muzicii Vechi!". Laurenţiu Constantin, directorul Festivalului şi Invitatul Săptămânii în Perpetuum mobile, a dialogat cu Lucian Haralambie despre această serie.

Două zile ne despart de primul concert din cadrul Festivalului de Muzică Veche. Seria stă, anul acesta, sub semnul culorii și al devizei "Descoperă noutatea Muzicii Vechi!". Ce le propuneți iubitorilor de muzică veche, pe durata acestui festival?

Noutate a muzicii vechi. Fix asta. Cum spune și sloganul. "Leçons de ténèbres", în interpretarea ansamblului Le Poème Harmonique. Aceasta se va cânta vineri seară, de la ora 19.00, la Biblioteca Națională a României. Este o aniversare Couperin în 2018 și în felul acesta am ajuns și noi la tematica acestui concert de deschidere a Festivalului de Muzică Veche București.

Cum pot achiziţiona bilete cei interesaţi de concertele din cadrul festivalului?

E o ediție specială. Pentru prima oară în istoria de 13 ani a festivalului, accesul este aproximativ liber. E suficient să trimită un mail sau să sune pe telefonul nostru. Sunt toate aceste informații pe site-ul festivalului și se face o rezervare.

V-ați jucat în organizarea acestui festival cu cifra 13. Spun asta, de ce... pentru că este a 13-a ediție a festivalului și ați anunțat festivalul într-o zi de marți, 13. Credeți în șansă, vă feriți de ghinion anul acesta?

Nu, în nici un caz. Doar facem haz de acest context. Ediția 13 a comunicat într-o zi de marți, 13, iar pe vizualul festivalului de anul acesta se află o pisică neagră, să fie toate adunate...

...în contrast cu tema de care vorbeam ceva mai devreme, culoarea.

Într-adevăr, așa ne place să credem; e una din cele mai spumoase și colorate ediții de până acum, eclectică sub aspectul repertorial, muzicieni de toate felurile, care abordează repertorii din cele mai diverse. Mai mult de jumătate din genurile muzicii vechi sunt prezente în această ediție a festivalului.

Le Poème Harmonique, așadar, primul ansamblu care va evolua în cadrul Festivalului de Muzică Veche, în 23 noiembrie. Vor fi urmaţi de ansamblul Capella Cracoviensis. Unde exact va avea loc concertul lor și în ce dată?

Capella Cracoviensis, o formație poloneză care face o figură foarte frumoasă în Europa. Este practic formația est-europeană cel mai bine cotată pe piața europeană a muzicii vechi în acest moment. Marți, 27 noiembrie, tot de la ora 19.00, la Sala Media a Teatrului Național din București va fi concertul lor. Ce ar fi de spus despre acest concert, care programează repertoriu de Schütz, Pękiel și Johann Sebastian Bach este un concert dedicat centenarului, centenarului lor. Și polonezii, anul acesta, sărbătoresc 100 de ani de la reînființarea statului modern, așa cum e astăzi Polonia.

O să avem și noi un concert dedicat centenarului, în cadrul Festivalului de Muzică Veche. Vorbim despre el ceva mai târziu. Acum o să te rog să-mi vorbești de ceilalți invitați din cadrul festivalului. Începem cu clavecinista, Raluca Enea.

Clavecinista Raluca Enea, care este una dint cele mai valoroase claveciniste a generației sale, "The 1700's in their prime". Este vorba de câteva bijuterii clavecinistice, din jurul anilor 1700, un concert al cărui repertoriu a fost ales pentru a satisface considerentele de spumoșenie. Emilio Villalba, Sara Marina și Ángeles Núñez vin apoi pentru două concerte. Primul este pe 5 decembrie, miercuri, tot de la 19.00, la Biserica Anglicană, "Divanul lui Cantemir" se cheamă. Este un concert ce programează piese din Cartea științei muzicii și Bestenigar Peșrev ale lui Dimitrie Cantemir, vârful muzicii clasice otomane, pe nedrept de puțin cântat în Țara Românească, dar minunat cântat de străini, cum ar fi Emilio Villalba sau mult mai cunoscutul proiect "Cantemir" al lui Jordi Savall. Al doilea concert se cheamă "Sephardica". Este programat joi, 6 decembrie, de la ora 19.00, la Teatrul Evreiesc de Stat. Este un concert care programează muzici ale evreilor de rit sefard din Spania. Pe 8 decembrie, sâmbătă, mai vechiul prieten al festivalului nostru, clavecinistul Ketil Haugsand, unul din primele două-trei figuri ale clavecinului european în acest moment, va veni cu un recital solo de clavecin la Palatul Șuțu.

Și ajungem la concertul dedicate Centenarului Marii Uniri, pe care l-ați intitulat "România 100 de minute". Ce propune grupul Trei parale în cadrul acestui eveniment?

Este un program pe care am avut bucuria să-l lucrăm conceptual, cu ansamblul Trei parale și cu Florin Iordan, liderul acestui grup. Este o muzică ce recreează sonor atmosfera de la începutul secolului XX și din preajma Marelui Război. Dacă ar fi să ne imaginăm mentalul, interiorul spiritual muzical, al oamenilor din acea epocă și ne referim acum exclusiv la repertoriul laic, muzicile acestea sunt cele care se cântau în epocă. Este rodul unui oarecare efort de cercetare, etnomuzicologică. Cum spuneam este un repertoriu care fotografiază o epocă din perioada României, modernitatea de început a României.

23 noiembrie - 9 decembrie, așadar, Festivalul de Muzică Veche, o serie în care regăsim teme, Centenarul Marii Uniri, Centenarul Poloniei, culoare și publicul este invitat să descopere "Noutatea Muzicii Vechi". Laurențiu Constantin, mulțumesc tare mult pentru prezență. Dacă vrei să adresezi o invitație publicului, acum e momentul.

Aș adresa o invitație răspunzând la "de ce?". Muzica veche în România este un fenomen spumos și proaspăt. Noi nu avem a face în activitatea noastră cu arheologia muzicală, ci avem a face cu această noutate și prospețime a muzicii vechi. Ăsta-i motivul pentru care publicul nostru e unul tânăr, foarte tânăr și acesta este motivul pentru care avem mereu săli pline. Este o anumită vitalitate și o anumită vivacitate a publicului nostru, iar ca fenomen social, cred că are legătură întoarcerea la canalele clasice ale frumuseții. Acum vorbim de frumusețea, de esteticul muzical. Acesta este motivul pentru care sălile sunt pline și pentru care publicul nostru trăiește intens și sincer bucuria întâlnirii cu aceste muzici.