Cântecele au fost scrise în 2018, în limba română, și vor fi prezentate în primă audiție absolută la Sala Radio, marți, 30 octombrie, de la ora 19.00, în prezența autorului.

Cele trei poezii alese din creația eminesciană de Dan Welcher sunt "Ce te legeni, codrule?", "Când însuși glasul" și "La steaua". 

"Am scris aceste trei cântece la rugămintea pianistei Angela Drăghicescu și a baritonului David Small pentru un concert de la București, cu muzică de compozitori români și americani. Nu cunoșteam deloc figura tragică și strălucitoare a lui Mihai Eminescu, înainte ca Angela să-mi fi prezentat poeziile lui. Însă, așa cum se întâmplă deseori, odată ce am început să le citesc, nu m-am mai putut opri. Versurile, scrise într-o limbă pe care eu nu o cunosc, se apropie foarte mult de lirica engleză din vremea lui Eminescu - Sonetul al III-lea, de pildă, este compus într-un iamb pentametric, același ca în sonetele lui Shakespeare. Odată ce am înțeles acest lucru, a pune pe muzică poeziile lui Eminescu nu a mai fost atât de greu pe cât am presupus că va fi. Celelalte două poezii par desprinse din lirica lui Emily Dickinson; dar ce sonoritate, ce sens! Toate cele trei poezii pe care le-am ales au înțelesuri dincolo de natură-iubire-eternitate, așa cum ar părea din primele lor rânduri, și așa cum sunt, de fapt, toate poeziile relevante.

Pentru mine, aceste texte suportă comparație cu versurile pe care au scris Schumann sau Mahler. Sunt pline de duble sensuri, legând omul de natură și natura de transcendent, așa cum se întâmplă la Walt Whitman și Emily Dickinson, dar și la Schiller sau Goethe. De ce nu ar putea să folosească un compozitor american, în secolul XXI, un stil care să fie familiar și totuși nou? La început, m-am gândit să împrumut din folclorul românesc și am studiat diverse cântece de leagăn și tipuri de dans. Dar cu cât pătrundeam mai mult sensul versurilor, cu atât îmi dădeam seama că muzica trebuie să ilumineze cuvintele și sentimentele din poezie, mai mult decât să le facă să sune vag "românești". Ce a rezultat a fost o colecție de trei cântece în propriul meu stil (unii l-ar numi stilul mainstream de cântece americane, cu ecouri din Copland și Barber). Faptul că versurile sunt în limba română ar putea face să pară că muzica nu consonează cu versurile, la început, însă sper că muzica mea și sensibilitatea lui Eminescu se împletesc în cel mai metafizic mod cu putință."